Despre Memoriile lui Gheorghe Apostol

Gheorghe Apostol, o personalitate de prim-rang a vietii politice romanesti in timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, incetat din viata pe 21 august 2010, este si autorul unor interesante memorii, axate indeosebi pe relatiile sale cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ele reprezinta o importanta sursa de informatii despre cel ce a fost, fara indoiala, Numarul Unu al comunismului romanesc in perioada 1945-1965. Fara indoiala ca nu reprezinta automat si CEA mai importanta sursa dar ca SUNT o sursa importanta asta nu se poate nega. Mai ales acum, ca operele lui Gheorghiu-Dej cu mare greutate se pot gasi, noi trebuie sa ne bazam in mare masura pe surse precum aceste memorii.

Memoriile lui Gheorghe Apostol ne dezvaluie intr-adevar multe despre cel care a fost Gheorghiu-Dej. In cea mai mare parte aprecierile pe care le face despre aceasta mare personalitate sunt corecte si sunt coroborate si de alte surse. Intr-adevar, Gheorghiu-Dej a fost omul care a condus Partidul Comunist in perioada revolutiei socialiste, motiv pentru care il putem considera Revolutionarul Numarul Unu al Romaniei in acea perioada. De numele lui Gheorghiu-Dej se leaga nationalizarea industriei si a bancilor (adica exproprierea expropriatorilor), colectivizarea, electrificarea satelor, industrializarea, in care s-a implicat de multe ori personal- ideea construirii actualului Sidex ii apartine lui, Chivu Stoica sustinand ca el sa fie cladit la Braila.

In acelasi timp Dej a luptat si contra unor excese „stangiste” iar in carte se subliniaza acest lucru. De pilda, cu prilejul colectivizarii, Apostol vorbeste de peste 10 000 de tarani arestati abuziv si eliberati din ordinul lui Dej dupa caderea Anei Pauker. Intrucat Ana Pauker a fost acuzata, intre altele, si de „aventurism de stanga” cu prilejul indepartarii ei din 1952, afirmatiile lui Apostol cum ca ea ar fi ordonat arestarea acelor tarani par pe deplin plauzibile. Se stie, dupa cum a aratat insusi Stalin, ca deviationistii de dreapta cauta adeseori sa isi mascheze opozitia fata de colectivizare cu excese „de stanga”, adica cu excese menite sa compromita colectivizarea. Robert Levy, in cartea sa „Marirea si Decaderea Anei Pauker” o prezinta pe Ana Pauker ca pe un adversar al colectivizarii „fortate” si toate excesele colectivizarii le pune pe seama lui Dej. Insa experienta sovietica arata foarte clar ca dusmanii ascunsi ai colectivizarii recurg ei insisi la excese tocmai pentru ca excesele sunt un mijloc sigur de a COMPROMITE colectivizarea in ochii celor multi De multe ori e mai usor sa sabotezi din interior decat din exterior. Daca se intampla ceva grav in timpul colectivizarii atunci nu e de vina dusmanul colectivizarii, care sta ascuns in posturi de raspundere, ci e de vina colectivizarea insasi, aceasta e perceptia care se creaza. Iata de ce deviationismul de dreapta nu exclude ci din contra el PRESUPUNE  imbinarea lui cu deviationismul de stanga. Avem deci toate motivele sa il credem pe Apostol impotriva lui Robert Levy. Daca s-a intamplat asa in URSS de ce sa nu se fi intamplat si in Romania, intr-un context in mare parte similar?

O alta ipostaza perfect credibila, si onorabila in acelasi timp, pentru Gheorghiu-Dej, este cea de opozant al cultului personalitatii, si anume al propriei sale personalitati. „Dej- spune Apostol- a criticat excesul proslavirii sale in presa.” El ar fi spus: „De ce vreti sa ma izolati de partid si de conducerea sa? Cultivarea excesiva a persoanei mele nu este in interesul partidului si nu este in interesul poporului roman. Va rog sa incetati cu proslavirea persoanei mele in propaganda politica de partid si de stat.” Alta data Dej li s-a adresat astfel lui Chisinevschi si Leonte Rautu, sefii propagandei: „Vreti sa ma rupeti de partid? Vreti sa ma izolati de proprii mei tovarasi de lupta?”. Toate acestea denota modestia lui Dej, modestie pe care o intalnim si la stalin, despre care se stie ca ar fi declarat unui corespondent strain ca muncitorii sovietici s-ar fi dedicat atat de mult construirii socialismului incat n-au mai avut timp sa se indeletniceasca si cu cultivarea bunului simt. Se poate obiecta ca Dej si Stalin numai in vorbe s-au declarat impotriva cultului personalitatii si nu au luptat cu adevarat pentru eliminarea lui. Se poate obiecta si asta. Dar in aceasta privinta nu cred ca trebuie sa ne pripim. Mao insusi, alt gigant al comunismului mondial, spunea la un moment dat ca exista un cult al personalitatii rau si un cult al personalitatii bun. Si consider ca avea dreptate. Daca slavirea unui lider bun nu intrece niste limite ea poate fi considerata un „rau necesar” intrucat contribuie la mobilizarea populatiei, la unirea ei stransa in jurul acestui lider bun, in conditiile in care msele nu ar avea inca nivelul de cultura necesar pentru a se uni in jurul unei formule mai rationale, mai savante. Atata timp cat mare parte a populatiei nu a asimilat inca subtilitatile „Capitalului” lui Marx, o anumita glorificare a lui Marx eu cred ca nu strica. Atata timp cat mare parte a populatiei nu a asimilat inca lucrarea lui Stalin „Bazele Leninismului” sau lucrarea sa „Problemele Economice ale Socialismului in URSS” eu cred ca o anume glorificare a lui Stalin, fie chiar si in timpul vietii lui, nu a stricat deloc. La fel stau lucrurile si in cazul lui Dej, Ceausescu, Kim Ir Sen etc. Totul e sa nu se intreaca masura. Regula de aur a comunistilor e sa nu intreaca niciodata masura. Cand se intrece masura cu acest cult si liderul bun se complace prea mult in el atunci liderul bun inceteaza sa mai fie bun si se transforma intr-un lider rupt de mase. Ca Stalin si Dej NU s-au aflat in aceasta situatie, ca ei NU s-au rupt niciodata de mase e dovedit, printre altele, de marea MODESTIE in care au trait cei doi. Modestia vietii lui Stalin e arhicunoscuta, ea transpare si din lucrarile unor antistalinisti inveterati cum ar fi Radzinski. In legatura cu modestia lui Dej, iata ce declara Apostol: atunci cand arhitectul Lazarescu i-a aratat lui Dej noul palat construit pentru el, dotat sala de film, sala de forta si chiar cu piscina, Dej i-a multumit lui Lazarescu pentru realizare insa i-a spus pe un ton „apasat” ca el NU o sa locuiasca acolo! „Aceasta constructie va deveni casa de oaspeti pentru sefii de stat si de guvern care ne vor vizita tara, capatand numele de Vila Lac 1. Pentru mine se va construi o casa numai cu parter.” Aceasta casa pe gustul lui Dej a fost construita de acelasi Lazarescu si „era compusa din dormitor, sufragerie, bucatarie si o baie- atat si nimic mai mult”.

Iata deci motivele pentru care eu nu consider deloc ca Dej ar fi luptat prea putin contra cultului personalitatii sale, in lumina lor pot spune ca a luptat exact atat cat trebuia, ceea ce transpare si de la Apostol.

Dej este infatisat in care si in postura de aparator al intereselor nationale ale Romaniei, ceea ce, daca privim faptele istorice, vedem ca fara indoiala a fost. Se poate obiecta- aparator al intereselor nationale fata de o tara socialista frateasca, nu aduce asta a „nationalism burghez”? Nu, nu aduce, intrucat Uniunea Sovietica a devenit dupa moartea lui Stalin si inscaunarea marelui detractor numit Hrusciov, a devenit o tara NON-SOCAIALISTA, una care ea insasi nu mai dadea dovada de internationalism proletar ba chiar merge pe directia opusa, cea a unui colonialism amintind de cel de pe vremea tarismului. Daca vecinul tau abdica de la internationalismul proletar atunci apararea intereselor tarii tale NU mai este nationalism ci patriotism socialist absolut justificat.

Toti oamenii culti ai acestei tari au auzit de opozitia lui Dej fata de Planul Valev, prin care revizionistii hrusciovisti urmarea sa condamne Romania, dar si Bulgaria, la statutul de tari agrare. Lui Gheorghiu-Dej, liderul de necontestat al partidului, ii revine meritul de a fi respins cu fermitate acest plan colonialist al lui Hrusciov si de a fi luptat cu hotarare pentru o politica de independenta fata de gigantul revizionist de la Rasarit. Uniunea Sovietica sub conducerea lui Hrusciov alunecase pe panta capitalismului si a imperialismului iar Gheorghiu-Dej a inteles mai bine decat oricine de la noi acest lucru si in mod corect a decis sa schimbe macazul. Fara a spune lucrurilor atat de mult pe nume cum au spus Mao si Hodja dar aflandu-se, sa recunoastem, intr-un context geopolitic mult mai greu decat cel al lui Mao si Hodja. Romania, inconjurata aproape din toate partile de sateliti sovietici, avand cu URSS granita directa, ar fi riscat mult mai usor decat Albania sau China o invazie combinata a sovieticilor si a satelitilor sovietici pentru care consider ca nu era deloc pregatita.

Lupta lui Dej pentru apararea intereselor romanesti dateaza insa inca din noiembrie 1944, cand el a sustinut cu fermitate ca Ardealul de Nord sa revina in intregime Romaniei, impotriva Anei Pauker si a lui Vasile Luca ce sustineau ca „numai tovarasul Stalin se poate pronunta in aceasta chestiune”. Cand insa „tovarasul Stalin” intr-adevar s-a pronuntat el a facut-o in favoarea lui… Dej! Iata deci un exemplu de palma pe obrazul acelor oameni care cred ca pot transforma respectul pentru un om mare in servilism si lingusire. Oamenii cu adevarat mari nu au nevoie sa le stea nimeni in genunchi, iata morala acestei povesti.

Prin urmare Dej al lui Apostol apare in postura foarte reala si foarte pozitiva de om echilibrat, de om care se opune exceselor, om care nu doreste transformarea radicalismului in extremism si ia masura pentru a preveni acest lucru, om modest, cu picioarele pe pamant care, la fel ca si Stalin, uraste laudele exagerate, uraste excesul de servilism, uraste sa se transforme in „boier rosu”, refuza sa traiasca in palate si alege doar o casuta modesta. Si, bineinteles, Dej in postura de om care lupta pentru interesele tarii sale si intelege sa fie tovaras cu sovieticii insa niciodata sclav.

Fara indoiala deci ca lucrarea lui Apostol face comunismului romanesc un mare bine. Se pune insa intrebarea- Apostol nu spune si lucruri mai putin frumoase despre Dej, oare nu spune si niste lucruri mai urate despre el?

Cine citeste cartea are la inceput impresia ca nu e nimic urat. Insa un comunist adevarat, citind-o, nu are cum sa nu remarce ca in ea exista si lucruri mai putin frumoase despre Dej. Despre ce este vorba?

Este vorba de faptul ca Apostol il lauda pe Dej nu doar pentru proletariat ci si pentru BURGHEZIE, al carei dusman necrutator Dej a fost, atat declarativ cat si practic. Exista in aceasta carte pasaje in care Dej este laudat pentru a face pe plac burgheziei, ceea ce este un lucru rau. Iata de pilda ce spune Apostol despre masurile represive LEGITIME luate de regimul democrat-popular impotriva fascistilor, a liberalilor, a taranistilor si legionarilor:

1. Dej nu ar fi fost implicat in condamnarea lui Antonescu. Ea ar fi fost decisa „de cele trei mari puteri victorioase”, ceea ce il atinge direct pe Stalin dar il atinge in mod INDIRECT si pe Dej. Pentru ca de ce, intreb, ar fi nevoie sa-l prezentam pe Dej ca pe un om bland fata de Antonescu? Vrea cumva Gheorghe Apostol sa ceara o fuziunea a comunistilor cu fascistii (Antonescu fiind CEL MAI MARE fascist din istoria acestei tari)? Comunistii sa renunte la mortii lor din timpul si din voia lui Antonescu numai pentru a se uni cu fascistii intr-un partid comun? Vrea Domnul Apostol ca noi comunistii sa ne schimbam pozitia fata de Ion Antonescu? Domnule Apostol, va multumim pentru lucrurile bune spuse de Dvs despre Dej dar noi NU avem de gand sa facem asa ceva, NU avem de gand sa ne schimbam in nici un fel pozitia fata de Antonescu, cel care ne-a omorat inaintasii, cel care a omorat pe Ilie Pintilie, Filimon Sarbu, Justin Georgescu, Francisc Panet si multi altii, cel care a incercat sa distruga URSS-ul, adica SINGURUL stat muncitoresc din perioada aceea si cel care, printre altele, a persecutat o anumita minoritate defavorizata, astazi cea mai defavorizata dintre toate- romii Domnule Apostol, ceea ce spuneti Dvs. despre Dej ca nu ar fi fost „amestecat” in pedepsirea lui Antonescu este o CALOMNIE MASCATA la adresa lui Dej, poate o calomnie spusa cu intentii bune dar totusi fara discutie o calomnie. Antonescu a fost executat in 1946, intr-un moment cand Dej era LIDERUL PCR. Antonescu nu putea fi executat fara ACORDUL LIDERULUI celui mai puternic partid din tara! Si Dej nu va incerca NICIODATA dupa aceea sa-l reabiliteze pe Antonescu, nici macar voalat.

2. Tot o calomnie mascata e si afirmatia ca persecutarea de altfel INDREPTATITA a unor oameni de trista amintire ca Maniu, Bratianu, Ogoranu ar fi fost „dirijata din afara”. Trupele sovietice s-au retras din Romania in 1958 si ultimii rivali ai lui Dej- Chisinevschi si Miron Constantinescu- fusesera indepartati deja in 1957. Si totusi Dej, liderul partidului, NICIODATA nu i-a reabilitat pe liberali, pe taranisti si pe legionari, niciodata nu i-a reabilitat pe Maniu, calaul muncitorilor de la Lupeni si mare admirator al lui Hitler, pe sustinatorul lui Antonescu Gheorghe Bratianu sau pe liderul teroristilor din munti, Gavrila Ogoranu. NICIODATA! Si atunci- de ce oare, ne intrebam, face Domnul Apostol aceste afirmatii? El le face pentru ca un Dej placut de toata lumea, pentru ca doreste un Dej capabil sa reconcilieze proletariatul cu burghezia, pentru ca doreste un Dej care sa impace clasele. Se poate discuta daca o anumita impacare cu o anumita fractiune a burgheziei e de folos impotriva imperialismului strain, cu precadere american, care ne-a transformat tara in colonie. Eu consider ca o astfel de impacare ESTE necesara, dar ea trebuie sa fie TEMPORARA si de aceea sa nu duca la CONCESII IDEOLOGICE facute aliatilor. Cu oricine ne-am alia pe moment noi NU trebuie sa le facem concesii ideologice! Or a-l prezenta pa Dej ca pe un om „neamestecat” in pedepsirea lui Antonescu, Maniu, Bratianu etc, sau a sugera ca „forte externe” au realizat aceasta pedepsire, asta inseamna CONCESII IDEOLOGICE facute burgheziei, care sunt INADMISIBILE si constituie in practica (indiferent de intentiile autorului) o CALOMNIERE MASCATA a celui care a fost Gheorghiu-Dej.

Trebuie spus, in continuarea logica a acestora, faptul ca Domnul Apostol aminteste in cartea sa si greseli REALE ale lui Dej, cum ar fi de pilda marea „amnistie” din 1964. Aceasta a fost INTR-ADEVAR o greseala a lui Dej, poate nu atat de evidenta atunci dar cu siguranta evidenta cand privim prin prisma anului 2011. Cine sunt oamenii care ne dau acum in cap, care ne scot ochii cu „crimele comunismului”? Sunt liberalii, taranistii, legionarii, adica EXACT aceiasi oameni care au beneficiat de acea amnistie. Dej i-a eliberat pe liberali, taranisti si legionari si uite ca URMASII lor acum ne dau in cap! Poate ca Dej a crezut sincer ca regimul e trainic si Securitatea ii va pastra pe acesti dusmani sub o atenta observatie. Poate ca Dej a subestimat puterea de subminare a acestor dusmani si in acelasi timp a supraestimat trainicia regimului socialist. Poate ca, luptand cu precadere cu dusmanul principal, social-imperialismul sovietic, Dej a subestimat puterea de subversiune a imperialismului occidenta, pe atunci dusman secundar. Indiferent insa de motiv (se poate sa fi fost toate la un loc), indiferent de motiv ce a facut Dej in 1964 a fost o GRESEALA. Si totusi Apostol LAUDA aceasta greseala, numind-o chiar „un model de reconciliere nationala”, ba chiar unul „din care am putea invata multe si astazi”. Or a lauda GRESELILE unui comunist, fie el chiar mare, inseamna tot o calomniere mascata, inseamna ca cel care face asta nu e comunist ci doar un oportunist care vorbeste despre un comunist, un ne-comunist care lauda un comunist dar totusi un ne-comunist care face rau pentru ca lauda atat greselile reale cat si greselile imaginare. Iata deci cum trebuie noi sa-l privim pe Gheorghe Apostol, ca pe un ne-comunist care prin lucrurile ADEVARATE pe care le spune despre Dej il AJUTA pe Dej foarte mult iar prin lucrurile FALSE pe care le spune despre Dej, fie prin laudarea greselilor imaginare fie prin laudarea greselilor false ii face RAU lui Dej, ca pe un om care il ajuta pe Dej cu o mana si il submineaza cu cealalta. Bineinteles, cand un ne-comunist spune lucruri bune despre cineva aceste lucruri bune capata o GREUTATE SPORITA. E mai usor pentru un comunist sa iasa in fata cu lucrurile bune spuse de un ne-comunist decat cu lucrurile bune spus despre un comunist. Dar in acelasi timp noi trebuie sa AVERTIZAM ca nu toate opiniile emise de acel ne-comunist sunt si ale noastre. Sa facem in asa fel incat laudele aduse lui Dej de ne-comunist sa fie mai puternice in ochii oamenilor decat lucrurile false, decat calomniile mascate spuse despre Dej de acel ne-comunist.

Daca laudele reale aduse de Apostol lui Dej ajuta ceva mai greu pe Dej din cauza ca ele sunt insotite de calomnii mascate care-l fac pe Apostol sa treaca foarte bine drept un model de dejist, in schimb laudele pe care Apostol le aduce lui Stalin il ajuta pe Stalin mult mai usor intrucat ele sunt insotite de calomnii FATISE la adresa lui Stalin. Iata de ce trebuie spus ca Apostol il ajuta pe Stalin mai mult decat il ajuta pe Dej intrucat in cazul lui Dej trebuie mai intai sa demonstrezi ca Apostol nu e si nu a fost dejist adevarat, pe cand in cazul lui Stalin anti-stalinismul lui Apostol reiese de la sine. Stalin, spune Apostol, spre deosebire de Dej, „a omorat activisti ai partidului, a masacrat paturi sociale”. Stalin a fost de asemenea un om intolerant, care „inchidea gura adversarilor cu pistolul si cu mitraliera”, mai spune Apostol. Si totusi, fara sa vrea, Apostol mai scapa si adevaruri:

Stalin, dupa Apostol, este omul care A AJUTAT ROMANIA, cand s-a pus problema restituirii Ardealului de Nord. Liderul comunist maghiar Rakosy a venit personal la Stalin sa-i ceara nu numai Ardealul de Nord ci si intreaga Transilvanie. Stalin insa spune deschis: „Dej, Transilvania va fi PE VECI A ROMANIEI.” Stalin, „dusmanul democratiei si dusmanul Romaniei”, a decis intr-o chestiune vitala pentru Romania in FAVOAREA Romaniei, si nu oricum ci in proportie de 100%. Stalin, prietenul cel mai bun al Romaniei, iata cum ni-l prezinta pe Stalin anti-stalinistul Apostol. Stalin laudat de un anti-stalinist declarat, cu siguranta ca aceasta lauda NU este exagerata! Cand Apostol il lauda pe Dej trebuie sa citesti toata cartea ca sa intelegi ca el nu e dejist adevarat deci iti trebuie o oarecare precautie, dar cand Apostol il lauda pe Stalin se vede de la o posta ca e vorba de ceva REAL. „Mergeti acasa si spuneti-le comunistilor romani, fortelor democratice reale din Romania ca noi NU ne vom schimba pozitia fata de Transilvania, ca toate obstacolele ce vor aparea din partea Occidentului si a acolitilor lui Rakosy vor fi invinse si dreptatea Romaniei va triumfa!” Lucru care s-a si intamplat, cu toate ca la Paris delegatia ungara, dupa cum arata Florin Constantiniu, a sfarsit prin a cere „macar o parte” din teritoriul cu pricina, 22 000 km patrati din 43 000 cati furase Ungaria in 1940 si in final- doar- 4000!

De tinut minte…

Stalin care, dupa spusele lui Apostol, a anihilat oameni „in forme de masa”, mai face Romaniei un serviciu imens. In anul 1952, acest om „malefic” a decis… REDUCEREA LA JUMATATE a totalului de despagubiri de razboi ce trebuiau platite de Romania Uniunii Sovietice. Fara a aminti faptul ca despagubirile nu erau in sine ceva nemeritat dupa ce sub comanda lui Antonescu armatele romane ajunsesera pana la Stalingrad si facusera ce facusera la Odesa, Apostol afirma ca Stalin a spus atunci urmatoarele: „Din aceasta cifra Romania va plati incepand de astazi numai 50% din restul de plata, fara a mai suporta cheltuieli pentru transportul marfurilor pe intregul teritoriu sovietic.” In ce priveste amestecul consilierilor sovietici in problemele economice ale Romaniei Stalin da inca o pama servilismului camuflat in respect, intruchipat de data aceasta de Miron Constantinescu spunand din nou raspicat: „Noi nu am trimis consilieri ca sa va dicteze voua cum trebuie sa dramuiti venitul national al Romaniei. Consilierii sovietici au primit sarcini clare sa va ajute, NU sa hotarasca in locul vostru” (sublinierea imi apartine mie).

Cata deosebire intre Stalin si Hrusciov, cel care cu orice ocazie il va acuza pe Dej de „national-comunism” si „antisovietism”! Cata deosebire intre „maleficul Stalin”, care trata alte tari cu mult RESPECT, si „liberalul” Hrusciov care pretindea numai subordonare! Intr-adevar, cata deosebire!

Alta lauda aduse ne-intentionat de Apostol lui Stalin: in 1946-1947 Romania fu cuprinsa de o cumplita foamete. Mii de oameni mureau literalmente de foame atunci. Si cel care ne-a ajutat atunci sa nu suferim mai rau a fost tocmai… Stalin! STALIN este cel care ne-a ajutat intr-un moment deosebit de greu, si nu doar intr-un moment deosebit de greu pentru noi ci si intr-un deosebit de greu pentru Stalin insusi, pentru ca in acea vreme in URSS bantuia, din cauza lui Hitler si chiar si a lui Antonescu, o foamete… mai rea chiar decat la noi! Iata ce spune Stalin delegatiei romane conduse de Petru Groza: „Groza, noi nu suntem occidentali, noi va suntem prieteni adevarati. Din PUTINUL NOSTRU, fiindca si la noi, in partea de rasarit a Ucrainei, a fost o seceta cumplita ca la voi, vom ajuta poporul roman cu grau pentru paine.”

„Din putinul nostru”, „Din putinul vostru va vom ajuta si pe voi!” Memorabile vorbe! A ajutat vreodata Anglia, a ajutat vreodata America „din putinul ei” vreo alta tara? Nu, Anglia si America si Franta si Germania au ajutat pe altii numai si numai cand acasa la ele era bine si belsug, numai atunci! Si chiar si atunci de multe ori ajutorul venea mana in mana cu sanctiuni economice menite sa ingenuncheze popoare sarace dar care vor sa fie libere. Sa ne amintim de Zimbabwe si Coreea de Nord, americanii si englezii se bat mereu cu pumnul in piept ca ei „hranesc aceste tari”. Si totusi, cum anume le „hranesc” ei? Impunand SANCTIUNI ECONOMICE, care fac saracia de sute de ori mai grea decat este ea deja. Ei hranesc miile dar infometeaza milioanele, iata cum stau lucrurile cu „democratiile occidentale”! Si totusi Stalin a dat grane romanilor „din putinul lui”! E unicul caz din lume cand o tara INFOMETATA a ajutat DEZINTERESAT o alta tara infometata! Si atunci cum oare mai poate fi Stalin un monstru? Nu e limpede ca anti-stalinistii se transforma aici, fara sa vrea, in cei mai infocati aparatori ai lui Stalin? Pentru ca faptele bune ale lui Stalin sunt atat de multe ca ies la iveala chiar si cand vrei sa le ascunzi, acesta e motivul!

Un alt punct deosebit de tare al cartii lui Apostol este apararea Maretului Act Revolutionar de la 23 August 1944. In primul rand pentru ca Apostol confirma ceea ce istoricii seriosi stiau mai demult- ca rasturnarea lui Antonescu a fost organizata de COMUNISTI. Or fi fost liberalii si taranistii partidele cu mai multi membri insa comunistii erau partidul cu cei mai multi simpatizanti. Si cum puteau sa fie organizatorii acestui act niste oameni care pana tarziu in 1942 cochetasera cu Hitler si cu Antonescu? Bineinteles ca NU!

In al doilea rand Gheorghe Apostol, desi nationalist in fond, nu poate sa nu recunoasca faptul ca tocmai DATORITA LUI 23 AUGUST a putut Romania sa REDOBANDEASCA Adealul de Nord rapit de horthyisti! Si nu oricum ci in INTREGIME! Stalin, cel acuzat de Apostol de dictatura, intoleranta si crime impotriva umanitatii, acest Stalin exlica lucrurile in felul urmator: „Comunistii unguri si poporul ungar N-AU FOST IN STARE SA FACA CE AU FACUT COMUNISTII ROMANI SI POPORUL ROMAN. Voi ati INTORS ARMELE IMPOTRIVA GERMANIEI, voi AVETI UN 23 AUGUST! Ne-ati ajutat sa reducem cu 6 luni razboiul si sa salvam peste 2 milioane de soldati ai Armatei Rosii!” Nu e oare limpede ca Stalin LEAGA aici redobandirea Ardealului de ACTUL DE LA 23 AUGUST? Si Stalin a fost un om cu mare mare greutate in epoca, putea oare Romania, care gresise fata de URSS,  sa redobandeasca Ardealul de Nord-Vest daca Stalin ar fi zis NU? Putea Romania sa redobandeasca Ardealul de Nord-Vest daca un om cu influenta lui Stalin nu ar fi LEGAT redobandirea Ardealului de ACTUL DE LA 23 AUGUST, cel care a salvat 2 milioane de soldati sovietici? Bineinteles ca NU! Sa mai indrazneasca deci cineva sa denigreze ADEVARATA REVOLUTIE ROMANA, adevaratul eveniment din istoria noastra care merita titlul de REVOLUTIE ROMANA!

Care sunt deci concluziile majore pe care le putem trage dupa parcurgerea Memoriilor lui Gheorghe Apostol?

1. Apostol este un „dejist” care incearca sa-l foloseasca pe Dej pentru a impaca clasele, el nu este un dejist adevarat dar tocmai prin asta lucrurile cu adevarat bune spuse despre Dej capata o GREUTATE DEOSEBITA. Doar ca, mascandu-si ne-comunismul este ceva mai greu sa vezi acest lucru, trebuie sa te convingi intai ca Apostol nu e dejist pentru a vedea asta

2. Apostol e un anti-stalinist convins caruia insa ii SCAPA laude la adresa lui Stalin, ba chiar laude deosebit de mari cum este cea cu ajutorarea Romaniei „din putinul sovieticilor”. Si ii scapa aceste laude ne-intentionate tocmai pentru ca, asa cum am zis, lucrurile bune facute de Stalin sunt atat de mari si de multe ca oricat ai incerca pur si simplu NU AI CUM sa le ascunzi pe toate

Ce este deci Gheorghe Apostol?

El este un NE-COMUNIST folositor comunistilor!

Anunțuri

Un gând despre “Despre Memoriile lui Gheorghe Apostol

  1. Felicitări, o recenzie serioasă care reuşeşte să extragă cu maturitate şi să pună în lumină cele mai importante aspecte şi idei ale lucrării.
    Foarte bine subliniată prietenia arătată de Stalin poporului român.Foarte bine subliniat umanismul lui Stalin.
    Da, a observat cu fineţe autorul articolului, Gheorghe Apostol se dezvăluie pe sine în această carte de memorii ca fiind social-democrat, nu comunist.

    În încheiere, fac un lucru pe care autorul recenziei la omis, felicit editura şi pe toţi cei implicaţi în apariţia acestor memorii deoarece ele se constituie într-o veritabilă mină de aur pentru cei interesaţi de istoria recentă, pentru cei implicaţi în mişcarea comunistă actuală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s