Rolul lui Nicolae Ceausescu in miscarea comunista din Romania si din lume

Nicolae Ceausescu (26 ianuarie 1918-25 decembrie 1989) a condus Partidul Comunist Roman din 1965 pana in 1989, fiind in tot acest timp conducatorul de necontestat atat al partidului cat si al tarii. Fara indoiala ca pentru miscarea comunista de la noi este necesar sa aiba o parere clara despre aceasta personalitate care, prin realizarile ei, este absolut imposibil de ignorat. E nevoie de o parere clara despre Nicolae Ceausescu atat pentru a-l putea urma in ce a facut bun cat si pentru a evita greselile, unele foarte mari, pe care le-a facut in timpul cat a condus PCR si Romania.

Ce merite a avut Nicolae Ceausescu si ce defecte? Care sunt lucrurile bune facute de el si care cele mai putin bune? In ce privinte e bine sa il urmam pe Nicolae Ceausescu si in ce privinte e bine sa nu il urmam?

Sa incepem cu greselile. Meritele la sfarsit si greselile la inceput asta pentru ca, eu cel putin, sunt convins ca meritele ii DEPASESC cu mult greselile asa ca trebuie sa lasam meritele sa aiba ultimul cuvant.

 

1. In politica interna- a largit nepermis de mult randurile PCR ceea ce a sfarsit prin a-i submina caracterul de partid marxist-leninist de avangarda al proletariatului.

De ce spun ca a gresit?

Este absolut evident ca sporirea numarului de membri pentru un Partid Comunist e absolut NECESARA pentru a realiza apropierea treptata a avangarzii de masa larga a proletarilor fara partid. Comunismul NU poate fi conceput pe baza unei elite restranse care sa conduca masele, fie chiar si in numele maselor. Leninismul ne invata ca in comunismul deplin insusi partidul de avangarda va disparea. Partidul de avangarda e necesar numai pentru acea epoca DE TRANZITIE pe care o numim Socialism. E de la sine inteles ca pe masura ce socialismul avanseaza si ne apropiem de comunism conducatorii trebuie sa se contopeasca cu masa larga si partidul comunist trebuie sa se contopeasca cu masa fara partid, partidul comunist trebuie sa creasca, sa creasca si sa tot creasca pana in momentul in care efectiv el se va IDENTIFICA cu societatea si identificandu-se el va DISPAREA. Asa gandea Ceausescu si fara indoiala ca gandea BINE.

De ce spun atunci ca el a sporit NEPERMIS de mult numarul membrilor de Partid?

Pentru ca in inaintarea socialismului spre comunism CALITATEA trebuie sa treaca, de multe ori, INAINTEA CANTITATII. Cum socialismul e o perioada de tranzitie cresterea efectivelor partidului nu trebuie conceputa drept ceva mecanic. Socialismul e inca o perioada care poate sa cada inapoi spre capitalism, cum magistral a demonstrat Mao Zedong. Prin urmare CALITATEA trebuie inca sa joace un rol important ori Ceausescu tocmai prin asta a gresit, ca nu a dat atentie cuvenita calitatii acelor membri noi ai PCR. PCR-ul condus de Ceausescu primea in randurile sale noi si noi membri dar nu se ocupa suficient si de CALITATEA PREGATIRII lor. Stiu asta atat de la parintii mei cat si din multe alte surse. Parintii mei au fost primiti in PCR la terminarea facultatii EXCLUSIV pe baza notelor mari din facultate dar FARA o verificare amanuntita a modului in care ei isi insusisera marxism-leninismul. Atunci cand insusirea marxism-leninismului se mai si cerea, de exemplu pentru promovarea in functii, accentul se punea pe MEMORARE, pe memorarea citatelor din Marx Engels Lenin si Ceausescu insa fara nici o incercare de a face noiii recruti sa INTELEAGA ceea ce memorau. Nivelul de intelegere al marxism-leninismului la 99% din fostii membri PCR era unul extrem de SCAZUT. Urmarea a fost ca lingusitorii si carieristii au umplut randurile PCR si in ultima instanta insasi conducerea. Sunt cu totul de acord cu aprecierea facuta de Profesorul Ungureanu dupa 1989 nu mai ramasese NICI UN COMUNIST in afara de Ceausescu insusi. Ceausescu s-a gasit inconjurat in zilele grele din 1989 fie de tradatori fie de dezertori lasi.

2. O a doua greseala majora care i se poate imputa lui Nicolae Ceausescu, si care decurge direct din prima, este legata de aprecierile extrem de gresite facute fata de metodele autentic revolutionare ale unor oameni ca Stalin si Gheorghiu-Dej, metode ASPRE DAR DREPTE folosite de ei impotriva dusmanului de clasa, indeosebi impotriva dusmanilor strecurati in insesi randurile partidului de avangarda. Ceausescu si adeptii lui se intreceau in a blama „practicile negative din trecut”, fara sa-si dea seama ca metodele dure ale lui Dej si Stalin erau necesare ca aerul cand se punea problema luptei cu dusmanii ascunsi, cu acei dusmani strecurati in insesi randurile Partidului de avangarda. Ceausescu nu a inteles niciodata ca Stalin a a avut dreptate de 1000 de ori cu teoria sa a dusmanilor infiltrati in insasi miscarea comunista. Pentru Ceausescu insa, din nefericire, nu existau dusmani ascunsi in insusi PCR. Asa se explica de ce totusi Stalin a murit in patul sau, plans de milioane si milioane de oameni (inclusiv din Romania) in timp ce Ceausescu a murit… in uralele multimii de milioane care credea sincer ca il iubeste. Pentru Ceausescu nu existau dusmani ascunsi, pentru Ceausescu socialismul invinsese definitiv in Romania. Aceasta blandete excesiva, acest optimism exagerat, l-au costat scump in zilele grele din decembrie 1989.

3. In problema nationala Ceausescu a comis unele greseli in sensul exagerarii rolului jucat de romani in Istoria Romaniei si al minimalizarii rolului, uneori deosebit de important, jucat de minoritatile nationale conlocuitoare. Pe timpul lui Ceausescu nu se mai studia „Istoria Romaniei” la scoala ci „Istoria Romanilor”. Iata o greseala pe care comunistii nu trebuie sa o mai repete NICIODATA atunci cand vor veni din nou la putere. Nu de spatii mai mici pentru minoritatile nationale e nevoie in manualele de istorie ci de spatii MAI MARI.

Ceausescu obisnuia de asemenea sa spuna ca „Noi nu am asuprit niciodata pe nimeni!” Fals! In realitate A EXISTAT un popor asuprit TIMP DE SECOLE in Moldova si Tara Romaneasca si anume ROMII (tiganii), care au fost sclavii boierilor romani si ai manastirilor ortodoxe din secolul 14 pana la mijlocul secolului 19. Poporul roman nu va putea niciodata sa se impace cu adevarat cu cel rom cata vreme intelectualii sai nu vor prezenta tot adevarul despre cruda si rusinoasa sclavie a romilor, care a desfigurat Romania timp de 5 sute de ani. Tiganii sunt primii care au dreptul la spatii mai largi pentru ei in manualele de istorie si viitoarea Romanie socialista le va da aceste spatii, fara absolut nici o indoiala.

 

4. Sa trecem acum si la o greseala comisa de Ceausescu pe plan extern:

Ceausescu A REFUZAT sa ia partea cuiva in disputa dintre URSS si China pe timpul lui Brejnev si Mao. Ceausescu a continuat sa ceara ca divergentele politico-ideologice ireconciliabile sa se rezolve „prin discutii” si a cerut de asemenea „incetarea oricarei blamari reciprice”. Aceste chemari ale lui Ceausescu la unitate isi aveau rostul numai in cazul in care ar fi fost vorba de niste divergente de suprafata, niste divergente ca de la comunisti adevarati la comunisti adevarati. Dar divergentele dintre Brejnev si Mao NU erau divergente de suprafata ci de PROFUNZIME si anume divergente din categoria celor IRECONCILIABILE. Cearta dintre Brejnev si Mao NU a fost o cearata „intre comunisti”. Cearta dintre Brejnev si Mao a fost o certa intre un comunist adevarat (Mao) si un TRADATOR al comunismului (Brejnev), care trasese URSS inapoi de la socialism la capitalismul de stat. Era o cearta intre un comunist si un capitalist deghizat in comunist, la fel ca cearta dintre Lenin si Plehanov sau Scheidemann in timpul primului razboi mondial. Prin faptul ca a refuzat sa ia partea cuiva in conflictul Mao-Brejnev Ceausescu a actionat in fapt ca un CENTRIST. La fel cum Kautsky a fost un centrist in disputa Lenin-Plehanov sau Rosa Luxemburg-Scheidemann tot asa si Ceausescu a fost un centrist in disputa Mao-Brejnev.

 

Si acum- realizarile lui Ceausescu, realizari incontestabile care il fac in fapt CEL MAI MARE- alaturi de Gheorghiu-Dej- CEL MAI MARE conducator pe care l-a avut poporul nostru in toata istoria sa bimilenara.

 

1. Opera sa edilitara de-a dreptul fenomenala. Nu voi insista aici pentru ca toata lumea stie si aproape toata lumea apreciaza felul cum Ceausescu a stiut sa construiasca pentru tara si pentru popor. Cine nu stie cum arata 90% din „Micul Paris” inainte de venirea comunistilor si mai ales inainte de venirea lui Nicolae Ceausescu in fruntea PCR, sa faca bine sa intrebe pe cei batrani, care isi mai amintesc bidonvilurile insalubre de pe vremea „monarhiei interbelice”, sau sa consulte o lucrare deosebit de documentata aparuta in ultimii ani, anume „Bucurestii Mahalalelor” (Adrian Majuru, editura „Compania, 2003). Sunt si unii oameni in tara asta care prefera sa-si aminteasca de „vitrinele ultraelegante de pe Calea Victoriei” de dinainte de 1944 dar nu vor sa-si aminteasca de MAHALALELE INSALUBRE care DESFIGURAU 90% din Bucuresti, cum ieseai de pe acel loc de promenada al capitalistilor mosierilor si masonilor numit „Calea Victoriei”. Acesti oameni din fericire sunt, si devin tot mai mult, o MINORITATE in aceasta tara.

2. Un alt merit absolut incontestabil al lui Ceausescu- dezvoltarea absolut spectaculoasa a Romaniei din punct de vedere INDUSTRIAL. Romania a devenit, sub Ceausescu, o tara INDUSTRIALIZATA. Si asta in ciuda tuturor piedicilor pe care le-a pus capitalistul vopsit in rosu pe nume Brejnev. Nici aici nu merita sa insist pentru ca faptele sunt cunoscute si arhicunoscute. Mai sunt si oameni care vorbesc de „gramezi de fier vechi” precum sinistrul pesonaj Petre Roman. Acesti oameni sunt din fericire si ei o minoritate si devin inca si mai mult o minoritate, pe zi ce trece. Mincinosii care (inca mai) spun asta si spalatii pe creier care ii cred uita ca acele „gramezi de fier vechi” dadeau de lucru la MILIOANE de oameni si ca faceau si exporturi frumoase, nu neaparat in Occident ci si in tari ale Lumii a Treia care nu isi puteau permite produse scumpe ale Vestului. Cei care cred ca o tara trebuie ori sa produca numai hi-tech ori sa inchida toate fabricile „nerentabile” si sa faca in loc malluri sau teren viran sunt atat de retardati, de depasiti de situatie, ca nu are rost sa stam de vorba cu ei.

3. Politica lui Ceausescu de prietenie cu tarile Lumii a Treia care se eliberasera sau incercau cu disperare sa se elibereze de dominatia rapace si genocidara a Vestului chipurile „inaintat”. Nu exista cuvantare sau articol cat de cat insemnat al lui Nicolae Ceausescu care sa nu denunte colonialismul si neo-colonialismul, adica jaful cumplit, distrugator, practicat, pe fata sau pe ascuns, de puterile „civilizate” ale Occidentului contra atator tari din Africa, Asia si America Latina. Ceausescu a folosit chiar si tribuna ONU pentru a condamna pe cei care continuau, chiar si dupa sfarsitul „oficial” al colonialismului, sa jefuiasca popoarele acestei lumi sarace.

Insa Ceausescu nu s-a marginit sa condamne numai in vorbe pe capitalistii occidentali care jefuiau Lumea a Treia sau care o inecau in sange prin Vietnam, Palestina, Nicaragua, Guatemala, Grenada, Liban, Panama. Ceausescu merita tinut minte si RESPECTAT de acum in vecie pentru prietenia sa notorie cu oameni ca Ho Shi Minh, Yasser Arafat, Robert Mugabe, Saddam Hussein, Moammer Gaddafi, oameni cu O mare care, fara sa fie comunisti, luptau pentru dreptatea si libertatea Vietnamului, Palestinei, Rhodesiei, Iraqului si a Libiei contra jugului occidental, contra jafului occidental si contra terorii occidentale. Ceausescu merita tinut minte si RESPECTAT, de acum in vecie, pentru sprijinul economic- si uneori chiar militar- pe care l-a dat acestor tari si acestor lideri care luptau cu Monstrul Occidental. Sa ne gandim ca si acum sunt oameni in lumea araba sau in Africa care respecta Romania pentru cat de mult a stiut Ceausescu sa ajute tarile in curs de dezvoltare. Sunt oameni care ar putea sa spuna ca Ceausescu ar fi putut sa faca mai mult. Eu cred insa ca el a dat maximul pe care putea sa-l dea o tara ca Romania unei cauze profund internationaliste precum cea a eliberarii nationale de sub jugul colonialismului si neocolonialismului occidental, israelian sau (in cazul Africii de Sud din timpul apartheidului), bur.

4. Un alt merit incontestabil al lui Nicolae Ceausescu- opozitia fata de tendintele absurde si in fond capitalist-imperialiste ale lui Brejnev de a condamna Romania la subdezvoltare cu asa-numita sa teorie a „specializarii economice internationale”. La fel ca si Hrusciov pe timpul lui Dej, Brejnev a incercat, pe timpul lui Ceausescu, sa condamne Romania la subdezvoltare.

Nu trebuie sa ai cunostinte foarte mari de marxism-leninism ca sa iti dai seama ca ideea „specializarii economice internationale” este una nu socialista, nu comunista ci CAPITALISTA. Ambaljul poate sa fie unul rosu insa continutul este fara doar si poate CAPITALIST. Capitalist-imperialist, ca sa fiu mai exact.

Comunistii trebuie sa isi propuna apropierea satului, de aoras, a industriei de agricultura, a muncii fizice de munca intelectuala, de ce? foarte simplu, fiindca fara ele nu exista comunism. Fara sa apropii munca fizica de munca intelectuala nu ai cum sa te apropii de comunism. Fara sa apropii VENITURILE muncii fizice de veniturile muncii intelectuale, fara sa inveti pe intelectuali cu munca fizica in ACEEASI MASURA cu care inveti pe muncitori cu cultura, fara sa faci asta nu ai cum sa te apropii de comunism. Fara sa faci asta nu numai ca bati capul pe loc dar poti risca (si inca EXTREM de serios) sa cazi inapoi spre capitalismul de stat sau spre capitalismul privat. Brejnev, Tito, Deng Xiaoping, toti acesti oameni care in loc sa apropie veniturile muncii fizice de veniturile muncii intelectuale le-au DEPARTAT cat mai mult, ajungand sa dea managerilor si directorilor de sute de ori cat muncitorilor, toti acesti oameni au creat de fapt nu premizele comunismului ci O NOUA BURGHEZIE, o noua burghezie cu dividende mascate in salarii enorme, au ajuns sa se apropie nu de comunism ci de capitalism, chiar daca in forma cosmetizata a capitalismului de stat.

Tot asa si cu diferentele dintre sat si oras. Fara sa apropii satul de oras, fara sa apropii conditiile materiale ale satului de conditiile materiale ale orasului, NU AI CUM sa te apropii de comunism. Stalin stia bine lucrul asta. Stalin a repetat, in magistrala sa lucrare „Problemele economice ale socialismului in URSS” (1952) ce spusesera Marx si Engels in Manifestul Partidului Comunist, cu mai bine de 1 secol in urma. Iata insa ca Hrusciov si cu Brejnev NU stua acest lucru si doreau sa ACCENTUEZE aceste diferente intre sat si oras creind, atat in URSS cat si in „blocul sovietic” regiuni, republici si chiar tari intregi „specializate pe industrie” si „specializate pe agricultura”. Prin urmare- nu sa apropiem satul de oras ci sa facem regiuni intregi, tari intregi, de mii de kilometri patrati, ca la sat, si alte regiuni si tari intregi ca la oras. Nu e greu sa iti dai seama ca acest plan este unul LA FEL DE CAPITALIST ca si linia de a da managerilor salarii de sute de ori cat ale muncitorilor. Nu e greu sa iti dai seama ca e un plan care MARESTE decalajele dintre sat si oras, transformandu-le in decalajae intre TARI „satesti” si TARI ‘orasenesti”. Nu e gtreu sa iti dai seama ca e un plan care MARESTE decalajele in ce priveste dezvoltarea si daca maresti decalajele in ce priveste dezvoltarea e clar ca, pe termen lung, maresti decalajele in ce priveste NIVELUL DE TRAI.

Condamnand tari intregi, republici sovietice intregi si tari est-europene intregi, la „specalizare agricola” este clar ca Hrusciv si Brejnev le condamnau la SUBDEZVOLTARE ori subdezvoltarea inseamna, indiferent de oranduirea sociala, saracie si mizerie, inseamna caderea regiunilor si tarilor industrializate in situatia de METROPOLE CAPITALISTE si caderea regiunilor si tarilor agrare in COLONII ale metropolei capitaliste-de-stat.

Tito, care, sub masca „socialismului iugoslav original”, a dus tara la CAPITALISM DE STAT, acest Tito a facut ca Slovenia si Croatia sa aiba in anii 80 nivel de trai ca in Austria iar Kosovo sa aiba nivel de trai ca in Lumea a Treia, cu somaj de 55%- MAI MARE RUSINEA pentru o tara si un regim care se vor „socialiste”. Cei care acuza numai „subversiunea occidentala” pentru criza din Kosovo din anii 90 nu stiu ce zic. In realitate SEMINTELE crizei din Kosovo au fost plantate de CAPITALISTI IUGOSLAVI vopsiti in comunisti pe timpul „socialismului iugoslav original” al lui Tito si urmasilor sai.

Brejnev a reusit in URSS sa mareasca decalajele dintre republicile bogate (Estonia Letonia si Lituania) si cele agricole (Moldova, Tadjikistan, Uzbekistan, Kirghizstan), creind de fapt o metropola restransa a capitalismului de stat si o colonie uriasa a acestui capitalism de stat in Asia Centrala si Moldova. Nu e deloc intamplator ca toate aceste foste republici sovietice care acceptasera „soaicalizarea economica” a lui Brejnev au ajuns inca SI MAI SARACE dupa 1991, cand republicile fost-sovietice au trecut de la capitalismul se stat la capitalismul „obisnuit”, adica privat. Pana la urma e si normal ca un sistem capitalist privat sa asupreasca muncitorii si coloniile mai rau decat unul capitalist de stat pentru ca in capitalismul privat concentrarea capitalurilor si actiunilor in mainile unor actionari principali e mai puternica decat in capitalismul de stat unde actionarii, adica directorii, managerii, ministriii cu salarii de burghezi sunt mai mult sau mai putin la acelasi nivel, fara o concurenta atat de apriga intre ei si fara o ierarhie atat de clara intre ei ca in capitalismul privat. Una peste alta Ceausescu a facut nu bine ci EXTREM de bine ca as-a opus specializarii economice brejneviste si a mentinut Romanie pe panta instrializarii, adica a DEZVOLTARII. De bine de rau Romania capitalismului privat arata mult mai bine ca Moldova capitalismului privat, cum si Romania ceausista arata mai bine decat Moldova brejnevista sau Tadjikistanul brejnevist adica decat Moldova si Tadjikistanul CAPITALISMULUI DE STAT.

Ceausescu pare deci un lider comunist contradictoriu- a slabit vigilenta, a slabit lupta de clasa, a crezut ca burghezia dispare in socialism cand de fapt, asa cum a aratat in mod genial Mao Zedong, burghezia dispare ABIA IN COMUNISM. A navigat fara busola in disputa dintre Brejnev si Mao insa pe de alta parte a aparat cu fermitate independenta economica si politica a Romaniei intr-o vreme cand aceasta aparare a independenti nu era deloc un moft cu o chestiune extrem de importanta- drept la dezvoltare sau pierderea dreptului la dezvoltare. Ceausescu a dus o politica PROFUND CORECTA atat pe plan extern cu apararea independentei si suveranitatii cat si pe plan intern, cu dezvoltarea tot mai accentuata. in ce masura au existat si in Romania elemente de capitalism de estat, izvorate din respingerea de catre Ceausescu a maoismului, sau in ce masura aceste elemente au fost dominante sau nu, toate acestea raman de vazut. Mai e nevoie de studii serioase pentru a determina cat de mult s-a apropiat sau indepartat Ceausescu de linia marxism-leninismului.Mai e nevoie de studii serioase pentru a vedea in ce masura se apropiau directorii si nomenclaturistii din Romania ceausista de nivelul de trai al capitalistilor de stat din URSS brejnevista din Iugoslavia titoista sau din China dengista si ju-jintaista (care poseda nu doar capitalisti de stat superbogati ci si capitalisti privati de-a dreptul megabogati). Eu nu am facut in acest articol decat sa expun niste fapte cunoscute deja si sa extrag concluziile ce le consider necesare.

 

Radu Florin, 7 ianuarie 2013

Anunțuri

6 gânduri despre “Rolul lui Nicolae Ceausescu in miscarea comunista din Romania si din lume

  1. In ciuda unor greseli de exprimare (poate o lipsa prealabila a corecturii), consider ca articolul tau,Radu Florin, este foarte interesant. Sunt de acord cu modul de analiza, conceptiile sI aproape toate concluziile tale. Nu sunt de acord,insa, cu opinia ta privind rolul minoritatilor in istoria Romaniei si accentul pus de tine in privinta rolului jucat in istoria tarii a tiganilor(nu romilor). Nu uita ca patrimoniul national al Romaniei TREBUIE sa apartina exclusiv romanilor! Cei pripasiti in tara noastra,de voie sau de nevoie,TREBUIE sa se adapteze civilizatiei romanesti si sa se lase asimilati intru-totul! Daca nu vor este OBLIGATORIU sa ne debarasam de ei prin mijloace pasnice,intr-o conjunctura internationala favorabila. Este ABSOLUT NEVOIE ca romanii sa fie singurii stapani in tara lor iar nationalismul radical,ca metode,dar neviolent, sa fie folosit de conducerea tarii noastre care TREBUIE sa fie una socialist-comunista dar si nationalista in acelasi timp. NUMAI astfel Romania POATE si TREBUIE sa devina puternica,mare,respectata si temuta,chiar,fiindca este nevoie ca vecinii nostri,chiar si marile puteri SA NU MAI INDRAZNEASCA vreodata sa ne cotropeasca si mai ales sa le oferim tuturor popoarelor lumii UN MODEL ROMANESC DE DEZVOLTARE SOCIAL-ECONOMICA COMUNIST VIABIL DAR UNUL DE NATURA SPIRITUALA CARE SA REINNOADE EPOCA NOASTRA CU CEA A STRAMOSILOR OMENIRII-GETII !!! NUMAI ASTFEL CERCUL EVOLUTIEI OMENIRII VA FI INCHIS,SE VA AJUNGE LA BAZA DE PORNIRE A ISTORIEI !!!

    • simpatia mea fata de romi (tigani) este motivata de faptul ca ei sunt etnia cu cea mai ridicata rata a saraciei deci cea mai predispusa, in mod obiectiv, sa sprijine comunismul. In plus, sunt singura etnie de la noi care se inmuteste rapid, astfel ca in 2-3 decenii e posibil sa avem un proletariat in cea mai mare parte rom. Bineinteles ca e de dorit ca romii sa-si ridice nivelul cultural, insa pentru ca ei sa se poata apropia de civilizatia romaneasca si sa preia ce este cu adevarat bun in ea, si noi trebuie sa incepem sa ne apropiem de ei, apropierea romanilor de romi nu trebuie sa fie unidirectionata ci trebuie sa mearga in AMBELE sensuri. Cu stima, R Florin.

    • S-ar părea că în faţa societăţii apar noi provocări şi situaţia nu mai seamănă cu aceea din trecut. Va trebui gândit ceva nou, în acord cu noile cunoştinţe şi experienţe acumulate şi trăite. În general, orice sistem social implică o economie, o administraţie şi o putere de conducere. Economia nu mai poate continua pe aceleaşi baze pentru că mediul ambiant s-a distrus iremediabil. Ea trebuie să devină bioeconomie, după cum o numeşte N. Georgescu-Roegen. Rentabilitatea unui proces economic trebuie judecat şi în raport cu gradul de poluare pe care îl implică. Degeaba e profitabil pe termen scurt, dacă, pe altă parte, distruge mediul ambiant şi va necesita cheltuieli mai mari în viitor pentru reabilitarea lui. În acest sens capitalismul e orb şi iraţional pentru că nu vede decât profitul şi mai puţin efectele colaterale, iar noţiunea de „dezvoltare durabilă” vehiculată de la „centru” (UE) este doar o minciună. „Acest nou mit riscă să joace (…) rolul unei diversiuni decât pe cel al unei adevărate soluţii” şi „toată lumea poate să subscrie acestei idei, care riscă să ia înfăţişarea unui os de ros şi de aruncat opiniei publice, în timp ce jaful planetei noastre va continua neschimbat” (Pierre Rabhi).
      Administraţia statului trebuie minimalizată, eficientizată şi pusă în slujba oamenilor, nu pregătită doar pentru a servi statul, ca instrument de preluare a taxelor şi impozitelor sau de control şi manipulare al populaţiei.
      În conducerea ţării nu trebuie să ajungă decât cei merituoşi, după faptele lor, după dotarea lor genetică şi spirituală, care să fie evaluată în faţa întregii societăţi. Nu au drept de a ajunge în conducerea ţării străinii de neam sau cei care nu au osemintele strămoşilor lor în pământul ţării de cel puţin 5 generaţii.
      Sistemul parlamentar trebuie desfiinţat, fiind un sistem greoi, lipsit de mobilitate şi cu o viteză de reacţie întârziată. Legile ţării trebuie simplificate şi nu pot fi create decât de specialişti în materie, iar unde vor fi impuse legi drepte şi echitabile nu mai poate fi vorba de interpretări şi tocmeală şi nici de vorbăria deşartă a aşa-zişilor analişti. Ele trebuie să consfinţească „binele comun” şi idealul omnisocial spre care să tindă fiinţa umană. Mai eficient ar fi instituirea unui „Sfat al bătrânilor” decât acest monstru devorator de bani şi resurse numit parlament.
      E adevărat că orice sistem social, indiferent de forma politică de guvernare, va genera reziduuri şi o creştere a entropiei mediului, dar acest capitalism deşănţat întrece orice aşteptări în a devora planeta. Eu aş milita pentru o societate raţională, dar nu neapărat democratică, în accepţiunea de azi, deoarece democraţia este doar praf în ochi. Cei puţini hotărăsc în numele celor mulţi şi chiar în detrimentul lor. Nici nu ar fi posibilă o societate performantă raportând totul la omul de rând, în mare parte neinstruit şi indiferent la evenimentele reale din societate. De aceea o foarte mare importanţă în realizarea unei lumi performante va fi alegerea oamenilor care să o conducă.
      Capitalismul se va prăbuşi tocmai pentru că investiţia în oameni este minimă, educaţia fiind precară, iar populaţia orientată cu intenţie spre vulgaritate şi consumatorism, spre idealuri iluzorii străine de neam şi ţară. Se pregăteşte în culise „omul globalist”, fără tradiţii culturale, fără trecut, fără idealuri şi fără viitor. Doar slugi docile pentru stăpânii din umbră, care ne-au „ajutat” să ieşim din totalitarism (ziceau ei), incluzându-ne rapid în globalitarism, o fază premergătoare anticrismului ce va să fie.
      Într-o lume raţională şi dreaptă resursele ţării trebuie să fie proprietate de obşte. Acestea trebuie administrate în numele poporului, iar câştigurile realizate utilizate în scopuri sociale şi chiar împărţite populaţiei ca dividende.
      Educaţia trebuie să fie generalizată, gratuită şi de înaltă calitate. Toţi oamenii trebuie să aibă acces la învăţământul mediu şi instituirea unor programe de învăţământ la distanţă online, astfel încât cei care vor (şi sunt capabili) să poată obţine o licenţă în acest fel.
      Industria alimentară să fie preluată şi controlată de stat. Hrana nu poate fi produsă de orice diletant în materie şi nici nu trebuie să devină o sursă de câştig pentru speculanţi, care pentru câştiguri mereu mai mari au transformat hrana în adevărate bombe chimice. Pe viitor trebuie mers pe desfiinţarea treptată a hranei ce provine din sacrificarea animalelor. Nu se poate numi civilizaţie o societate care ucide animale pentru a se hrăni cu cadavrele lor. Hrana trebuie să devină exclusiv vegetală, dezvoltându-se tehnici de diversificare a acestui gen de produse. Numai aşa putem aspira la o fiinţă umană cu adevărat spirituală.
      Ar fi multe de îndreptat în societatea actuală, care a devenit un dezastru generalizat şi multe par la început fantezii sau speculaţii, dar – vorba lui W. Heisenberg : „nimeni nu ştie ce ne va rezerva viitorul, ce puteri spirituale vor conduce lumea, însă va trebui să începem numai prin a crede în ceva şi a voi ceva”.

      • Un articol interesant despre Ceauşescu şi realizările din vremea lui puteţi citi la adresa:

        http://www.art-emis.ro/editoriale/1181-ceausescu-speriase-westul.html

        Autoarea, Maria Diana Popescu, e o adevărată româncă şi spune lucrurilor pe nume. Citiţi tot ce scrie, că e plină de talent şi poate vă încărcaţi cu sămânţă de revoltă pentru a salva România din ghearele veneticilor şi a şacalilor mondiali. Cât mai e timp şi nu e prea târziu.

  2. Este bine ca se discută trecutul recent al țării prin comparație cu prezentul. Eu eram încă adolescentă în 1989, dar țin bine minte anii 70-80. Țin minte ce mândră eram mai ales de realizările industriei nostre și de performanțele sportive fantastice de atunci (ex. locul 2 pe națiuni la J.O. din 1984). Nu aș fi crezut niciodată că marile complexe industriale, flota, minele, etc, vor dispărea ca și cum nu au existat vreodată. Cred că nu există o altă țară pe pământ care după un avânt deosebit timp de de 3 decenii să decadă ca noi…cred că și dușmanii/concurenții se minunează.

    Deși am fost educată în vechiul regim și apreciez multe din lucrurile de atunci, nu sunt comunistă, pentru că o societate perfectă ca cea gândită de Engels și Lenin are nevoie de oameni perfecți, de sfinți, or realitatea a demonstrat că nivelul de conștiință rămâne scăzut, indiferent de cât încerci să educi omul…sunt puțini cei care sunt dispuși să își împartă surplusul cu seamănul lor și asta fără promisiunea vieții de apoi (căci comuniștii sunt atei).

    Pe urmă nu sunt de acord cu crimele și atrocitățile petrecute pe timpul lui Stalin, deși admit că, progresul a fost enorm în URSS pe vremea sa. De asemenea, recunosc cu mâna pe inimă că anii 60-80 au reprezentat o epocă de mare progres material și de educație pentru români. Am citit mult în ultima vreme despre acest domeniu. Dacă România continua pe trendul din anii 80, dar asigurând și nevoile alimentare și de divertisment ale românilor, eram foarte sus acum.

    Cred că președintelui Ceaușescu i s-a făcut o nedreptate. Deși ca om a făcut greșeli și exasperase pe muți cu spectacolele omagiale, cu vânătorile, cu academiciana, cu pronunția, ca și conducător de țară a fost un patriot, a încercat, așa cum s-a priceput, să pună umărul la dezvoltarea țării. A fost și un bun diplomat. Mulți copii din generația mea, inclusiv eu, sunt în viață pentru că a oprit avorturile. Dură măsură, dar eficace.

    Și peste zeci de ani se va vorbi despre el, lumea va locui în blocurile construite atunci, va vizita monumentele de atunci, va circula cu metroul, pe Transfăgărășan, va sta în hotelurile de pe litoral, va traversa canalul D-MN, va face agricultură în Insula mare a Brăilei, etc…sunt atâtea lucruri la superlativ.

    De aceea, cred că, cu timpul, președintelui Ceaușescu i se vor recunoaște, treptat, meritele. Această recunoaștere va veni de la oamenii din țara asta.

    Chiar dacă am stat zeci de ore la cozile lungi ale anilor 80, chiar dacă am mers cocoțată pe scara autobuzului, știam că se plătește o datorie externă din care s-a construit ceva util, pentru noi. știam că după terminarea facultății voi avea un loc de muncă remunerat decent.
    Dar vai, ce eroare, noi în anul 2000, când nu am mai fost copii,…am fost șomeri.
    Am lucrat o vreme la o firmă multinațională de top, munceam enorm, știam și 3 limbi străine…dar când de la headquarter s-a decis desființarea departamentului nostru, am zburat toți, fără milă…pe urmă am lucrat la firma unor securiști…doamne, ce romane aș putea scrie (poate că voi scrie!)…după aceea, am studiat pentru un doctorat și muncesc în continuare mult, în 2 locuri de muncă. Am două ca să am o plasă de siguranță, cu prețul timpului liber și al sănătății. dar nu mă plâng.

    Acum suntem liberi, putem călători (asta e bine!) și ne putem compara cu alții. Românul nu e mai prost sau mai leneș ca europenii din vest…dar are un talent înfiorător să își aleagă niște lideri proști, needucați, nepatrioți, hoți, trădători.

    Articolul doamnei Maria Diana Popescu este corect, prea reușisem noi să fim independenți, trebuia să fim un pic îngenunchiați pentru câteva decenii măcar.

    Să sperăm că se învârti roata istoriei și vom găsi lideri mai buni și conjunctură favorabilă.

    Am scris și eu ce am avut pe suflet. Cu bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s