Vladimir Ilici Lenin, Parinte, Invatator si Conducator al clasei muncitoare din Rusia si din intreaga lume

O mare sarbatoare va veni maine pentru toti comunistii adevarati, pentru toti oamenii progresisti din lume, indiferent de nationalitatea lor sau de culoarea pielii, implinirea a 145 de ani de la nasterea celui care a fost Vladimir Ilici Lenin.

Cine a fost Vladimir Ilici Lenin?

El a fost omul care, pentru prima oara in istorie, a realizat in practica mareata chemare a lui Marx si Engels din secolul 19 la revolutie proletara. Marx si Engels, intemeietorii comunismului stiintific, au demonstrat cu precizie matematica faptul ca burghezia este condamnata la pieire si ca proletariatul este singura clasa capabil sa impinga societatea inainte printr-un act de justitie numit exproprierea expropriatorilor, transformarea TUTUROR mijloacelor de productie- fabrici, banci, magazine, cai ferate, mine, pamanturi arabile din proprietate privata in proprietatea intregii societati. Ei au fost cei care au pus bazele intregului edificiu comunist, cei care au transformat un vechi vis al omenirii in ceva mai mult decat un simplu vis, intr-o Stiinta, o mareata Stiinta a Eliberarii Umanitatii, o Stiinta a Stiintelor. Mai ramanea sa vina cineva care sa puna invatatura lui Marx in practica care, cum foarte plastic se exprima Stalin, sa foloseasca busola marxismului pentru a aduce corabia proletara pe taramul fagaduintei numit Socialism. Acel cineva a fost Vladimir Ilici Lenin.

De ce tocmai Lenin?

Pentru ca Lenin nu a fost orice fel de revolutionar ci un revolutionar cu mult deasupra mediei epocii, un revolutionar dupa chipul si asemanarea marilor intemeietori Marx si Engels, un revolutionar care nu s-a lasat purtat de curent cum fac, din pacate, multi oameni obisnuiti, ci unul care a avut taria si determinarea sa mearga IMPOTRIVA curentului. Curentul e curent si oamenii care merg cu curentul sunt, in general oameni obisnuiti, dar numai cine are curajul, taria si hotararea sa mearga impotriva curentului este un om cu adevarat mare. Cine merge pe calea usoara va constata ca burghezia l-a pacalit, fiindca burghezia nu este atat de proasta sa cedeze vreodata ceva esential jucand dupa reguli, burghezia nu este atat de proasta sa accepte sa fie data jos prin mitinguri cu balonase si prin „vot democratic”. Burghezia este marele maestru al inselatoriei, marele expert in ale minciunii si pe terenul ei nu poti sa o bati niciodata. Singura solutie este sa alegi CALEA GREA, calea REVOLUTIONARA, calea care te expune la amenintari, la primejdia arestarii si chiar a mortii, fara a mai vorbi de primejdia ridicolului. Numai oamenii mari, numai Razboinicii pentru Cauza Proletariatului merg pe aceasta cale grea iar Lenin a fost unul dintre ei.

Cateva exemple:

In 1902, la varsta de doar 32 de ani, Lenin a scris o lucrare care a facut epoca, o mica brosura intitulata „Ce-i de facut?”, in care expunea principiile organizatorice ale partidului muncitoresc. Marx si Engels nu au apucat sa rezolve aceasta problema extrem de importanta a organizarii, intrucat ei erau ocupati pana peste cap cu lucrul la temeliile ideologice ale comunismului stiintific. Lenin insa a trait intr-o epoca in care problema organizarii a ajuns deosebit de importanta. Cercetand cu mare atentie lucrurile el a ajuns la concluzia ca este necesar un partid CENTRALIZAT si DISCIPLINAT, un partid care sa aduca cu un fel de ordin cavaleresc in sens invers, cu un ordin de cavaleri aparatori ai poporului si nu ai aristocratiei. Si care a fost reactia „majoritatii”, a „oamenilor obisnuiti” din miscarea marxista rusa? Doar strigate de „iacobinism” si „dictatura”, atat. Partidul proletariatului, vezi Doamne, sustineau ei, trebuie sa fie un fel de club in care intra oricine vrea si zice fiecare ce vrea, un fel de club in care lasi la intrare responsabilitatea si vorbesti de dragul „dreptului la opinie”, uitand ca dreptul la opinie de dragul dreptului la opinie inseamna a vorbi din placerea de a te auzi vorbind. Un partid fara o linie clara, obligatorie pentru toti, un partid de bisericute, cam asta aveau in minte „oamenii respectabili” din marxismul rus de acum peste 100 de ani si, cu regret trebuie ca a constatat Lenin ca printre acesti oameni cu aere de chibiti si de luptatori se afla insusi intemeietorul marxismului rus, Plehanov.

Neputandu-l combate pe Lenin prim argumente, acesti marxisti de salon, botezati ulterior mensevici, au inceput sa-l acuze de… elitism. Lenin, vezi Doamne, vrea sa vorbeasca in numele proletariatului, dar cine-i da unui „intelectual” dreptul de a vorbi in numele muncitorilor? Doar muncitorii insisi au dreptul sa hotarasca iar muncitorii au intotdeauna dreptate. Recunoasteti aici, printre altii, si pe anarhisti?

Raspunsul lui Lenin a fost insa prompt: a lingusi proletariatul spunandu-i ca el „are intotdeauna dreptate” in conditiile in care el nu are PREGATIREA necesara pentru a avea dreptate in probleme complexe cum ar fi filosofia, politica internationala, lupta serioasa cu un regim atat de represiv cum era regimul tarist, inseamna DEMAGOGIE, iar demagogii, spune Lenin in „Ce-i de facut?”, sunt „cei mai rai dusmani ai clasei muncitoare… tocmai pentru ca ei atata instinctele josnice ale multimii, pentru ca muncitorii inapoiati nu au posibilitatea sa identifice pe acesti dusmani care se manifesta- si cateodata in chip sincer- ca prieteni ai lor.”

Eliberarea clasei muncitoare, cum spuneau Marx si Engels, trebuie sa fie opera clasei muncitoare insesi, dar daca muncitorii nu sunt GHIDATI de oameni care au cunostinte temeinice de marxism, indiferent de faptul ca acesti oameni provin ei insisi din muncitori autodidacti sau din intelectuali, atunci ei vor ramane vesnic sclavii burgheziei. De ce? „Pentru simplul motiv- raspundea Lenin-, ca ideologia burgheza, prin originea ei, este cu mult mai veche decat cea socialista, ca ea este elaborata mai multilateral si dispune de INFINIT mai multe mijloace de raspandire.” Muncitorii sunt oameni saraci, ei nu au bani sa cumpere carti de economie, filozofie, sociologie, nu au bani sa scoata ziare muncitoresti care sa concureze cu ziarele burgheze in privinta tirajului si „atractivitatii”. Desigur, muncitorii sunt oameni inteligenti care isi cunosc perfect interesele. Desigur, muncitorii isi cunosc perfect interesele imediate, legate de munca lor de zi cu zi, ei cunosc faptul ca sunt asupriti de patroni insa nu cunosc in detaliu MODALITATILE prin care sa scape definitiv de jugul patronilor. Ei isi dau seama perfect de necesitatea grevelor ca mijloc de lupta contra abuzurilor patronale numai ca aceste greve, prin ele insele, NU sunt de ajuns sa rastoarne capitalismul. Capitalismul poate fi rasturnat numai printr-o lupta politica in care ai bine in minte atat scopul final- societatea fara clase, cat si mijloacele prin care sa atingi acest scop final- exproprierea integrala a burgheziei si dictatura proletariatului. Ca sa rastorni capitalismul nu este de ajuns sa te organizezi in sindicate si sa faci greve ci trebuie sa cunosti bine invatatura marxista despre lupta de clasa, despre exproprierea integrala a burgheziei, despre dictatura proletariatului etc. Altfel nu vei reusi nici macar sa te apropii de rasturnarea capitalismului. Sindicate exista in lume de circa 200 de ani, au reusit vreodata sindicatele sa rastoarne in mod cat de cat trainic capitalismul? NICIODATA, absolut niciodata. Cine cauta sa rupa pe muncitori de „intelectualii” care ii educa in ale marxismului acela este un DUSMAN al muncitorilor, cat de „muncitoresc” s-ar da el in realitate.

 

Capacitatea lui Lenin de a vedea lucrurile asa cum sunt si de a sta drept ca o stanca in fata detractorilor s-a vazut inca o data cu prilejul Primei Revolutii Ruse din 1905-1907. Mensevicii, care gandeau mecanic, sustineau ca din moment ce Revolutia Rusa este una burgheza, avand ca scop rasturnarea tarismului si a ramasitelor iobagiei, ea trebuie sa fie condusa de burghezie. Lenin a vazut insa limpede ca una este o revolutie burgheza inainte de aparitia marxismului si a proletariatului industrial modern, cum a fost Revolutia Franceza din 1789-1794 si alta este una dupa aparitia acestor lucruri. Proletarii rusi cunosteau marxismul si erau o forta economica si politica mult mai mare decat fusesera inaintasii lor, sanchilotii parizieni de pe vremea lui Marat si Robespierre. Burghezia rusa liberala, reprezentata politic prin partidul cadetilor, vedea acest lucru mai bine decat multi „marxisti” mult prea pedanti precum, inca o data din pacate, Plehanov, si avea de aceea tendinta de a se teme mai mult de proletariat decat de tarism, mai ales daca adaugam un fapt mentionat de Stalin, dependenta ei de comenzile de stat. Cand proletariatul rus se ridica la lupta in proportii care nu se mai vazusera in toata lume de la Comuna din Paris, cadetii se speriau si chemau la „moderatie”. Idealul lor era monarhia constitutionala, adica transformarea tarismului in ceva de genul Hohenzollernilor de la noi precum si improprietarirea taranilor cu despagubirea mosierilor, ceea ce nu putea decat sa aduca din nou taranimea in puterea mosiereasca, asa cum s-a vazut de N ori peste tot unde s-a aplicat acest profund nedrept si monstruos sistem de „improprietarire prin despagubire”. Rolul burgheziei liberale in Revolutia de la 1905 tindea deci sa devina egal cu zero. O burghezie lasa, care vrea compromisuri cu tarul si cu mosierii, NU este o burghezie care sa conduca o revolutie, fie ea si una burgheza. Solutia, prezentata de Lenin in lucrarea sa „Doua tactici ale social-democratiei in revolutia rusa” este aceea a unei dictaturi revolutionar-democratice a proletariatului si taranimii, conduse de proletariat, care sa mature din temelii tarismul si pe mosierii iobagisti iar apoi sa treaca la revolutie socialista, sub forma unei dictaturi a proletariatului sprijinita pe taranimea muncitoare saraca si mijloacasa impotriva chiaburilor. Intai cu toata taranimea impotriva tarului si a mosierilor, apoi cu taranimea saraca si mijlocasa impotriva chiaburilor, acesta era programul de o claritate de cristal si un revolutionarism autentic, pe care Lenin l-a opus in 1905 doctrinarismului mensevic care punea accentul exclusiv pe litera marxismului ignorand total spiritul.

 

O mare nenorocire s-a abatut in 1914 peste intreaga Europa si, destul de curand, peste intreaga omenire. Marile puteri imperialiste, grupate in doua imparatii oligarhice hraparete care nu se mai ajungeau cu coloniile pe care deja le aveau, Antanta si Puterile Centrale, au dezlantuit macelul european apoi planetar pentru re-impartirea lumii. Istoriografia noastra „cumsecade” il cunoaste sub numele de Primul Razboi Mondial. Trist e ca nici unul dintre profesorasii nostri cu care am invatat, din pacate, sa ne mandrim, nu vrea sa faca legatura intre acest razboi si CAPITALISM, capitalismul in faza sa terminala, cea imperialista.

In acest prim macel planetar in care vor muri 10 milioane si vor fi schiloditi alte zeci de milioane Rusia tarista a facut parte din Antanta, alaturi de Franta si Marea Britanie, carora li se vor adauga, dintre marile puteri, Italia in 1915 si Statele Unite ale Americii din 1917, iar dintre micile puteri Serbia inca din 1914 si Romania din 1916.

Dupa prima nenorocire, cea a razboiului, a venit rapid a doua, cea a TRADARII. Marile imparatii oligarhice au aruncat lumea in razboi iar liderii „respectabili” ai mensevismului rus si international, de la Plehanov in Rusia la Guesde in Franta trecand prin Kautsky si Scheidemann in Germania, au trecut public, in vazul tuturor, de partea oligarhiilor imperiale. Razboiul pentru colonii, pentru reimpartirea lumii prin eliminarea rivalilor, a devenit, chipurile, un „razboi de aparare a patriei”. Lenin insa s-a ridicat din prima clipa ca o stanca in fata torentului sovinisto-patriotard si a infierat pe tradatori. Cum se poate vorbi de un „razboi de aparare” pentru tarile care au colonii si vor inca si mai multe? Razboiul este unul imperialist si cine il sustine comite o crima de INALTA TRADARE in fata proletariatului, aruncandu-se singur in lada de gunoi a istoriei. Iar dusmanul principal al clasei muncitoare din fiecare imparatie oligarhica este imperialismul PROPRIU, oligarhia imperialista PROPRIE. Nu se admite ca un marxist rus sa declare imperialismul german drept raul principal iar cel rus drept un dusman secundar. Asta ar fi TOT inalta tradare. Nu se admite nici ca un marxist german sa declare imperialismul rus sau englez dusmanul principal iar pe cel german, „propriu”, un dusman secundar. De ce? Pentru ca imperialismul propriu este cel mai apropiat de casa, dusmanul cel mai direct al muncitorimii proprii. Singura solutie este nici mai mult nici mai putin decat TRANSFORMAREA RAZBOIULUI IMPERIALIST IN RAZBOI CIVIL. Nu poate fi admisa lozinca „intai sa castigam razboiul si pe urma sa facem revolutie”, asta inseamna amanarea propagandei revolutionare, amanarea revolutiei cu consecinte incalculabile pentru cauza revolutionara. In plus, intr-o tara invingatoare e si mai greu sa faci revolutie pentru ca burghezia proprie iese intarita iar o parte din victoria ei se rasfrange si asupra muncitorilor proprii, prin aruncarea unor pomeni mai mari sau mai mici, dar suficiente pentru tinerea lor in frau, de pe urma jupuirii barbare a invinsilor.

Scrierile lui Lenin din timpul primului razboi mondial inter-imperialist sunt o adevarata desfatare pentru oricine are sufletul curat si tine cu adevarat la principii. Cine este un om integru, cu revolutionarism si dragoste fata de proletariat in suflet, va simti o placere deosebita in modul in care Lenin ii biciuia pe social-tradatori, punandu-le in fata oglinda marxismului in care nici un defect capital nu ramane neinfatisat. O sa dau un singur exemplu, din vestita sa lucrare „Imperialismul, stadiul cel mai inalt al capitalismului”: „Sa presupunem ca un japonez condamna anexarea Filipinelor de catre americani. Se pune intrebarea: multi vor fi oare aceia care vor crede ca el o face din vrajmasie fata de anexiuni in general si nu din dorinta de a anexa el insusi Filipinele? Si nu va trebui oare sa recunoastem ca „lupta” japonezului impotriva anexiunilor poate fi socotita sincera si cinstita din punct de vedere politic numai si numai daca el s-ar ridica si impotriva anexarii Coreei de catre Japonia, cerand pentru Coreea libertatea de a se desparti de Japonia?” Acest citat e o sabie de neinfrant care demasca ipocriza social-sovinistilor de oricand si oriunde, cum ar fi cea a ziuganovistilor care condamna agresiunile americane in Iraq sau Serbia… trecand sub tacere agresiunile ruse in Georgia si Ucraina! In fata citatelor taioase ca otelul ale lui Lenin niciun social-sovinist nu misca si randul vostru, ziuganovistilor, va veni si el oricat de „nemuritori” v-ati crede voi!

 

Am vazut pana acum masura geniului lui Lenin inainte de luarea puterii. Pentru Lenin politica nu era un scop in sine si nici scrisul nu era un scop in sine. Totul era subordonat telului Revolutiei si din aceasta cauza Lenin nu a facut decat sa lucreze neincetat la pregatirea ei. Teoria partidului de avangarda nu a fost un scop in sine ci un mijloc pentru a usura victoria proletariatului. La fel si lupta pentru hegemonia proletariatului in revolutia burgheza si lupta contra razboiului imperialist. Si, avand in vedere ca ele au servit Revolutia de minune, e de la sine inteles ca aceste teorii si tactici fac parte din categoria celor confirmate de practica si trebuie PASTRATE DE NOI SI IN ZIUA DE AZI. Nu avem nici un motiv sa renuntam la teoria partidului de avangarda, unit si disciplinat ca un ordin cavaleresc pus in slujba proletariatului. Nu avem nici un motiv sa renuntam la tactica luptei cu imperialismul si mai ales cu imperialismul propriu, cum fac ziuganovistii care inventeaza tot felul de pretexte ca sa sustina agresiunea imperialista a lui Putin din Ucraina. Toate acestea sunt bunuri castigate ale miscarii comuniste si asa si trebuie sa ramana.

 

Revolutia din Octombrie 1917, precedata de cea din Februarie 1917, a fost o alta masura a geniului lui Lenin. Tarul cazuse in urma Revolutiei din Februarie, numite si A Doua Revolutie Rusa, iar mensevicii faceau mare agitatie in favoarea imperialismului propriu, sustinand ca din moment ce Rusia a devenit republica razboiul s-ar fi „schimbat esenta”. Intoarcerea lui Lenin in Rusia (cate povesti si calomnii nu s-au tesut pe tema „trenului german”, fara sa se inteleaga ca Lenin nu a facut decat sa aplice mereu cu consecventa linia luptei in primul rand cu imperialismul propriu), aceasta intoarcere a lui Lenin a taiat din nasul mensevicilor si acelor mensevizanti dintre bolsevici, in frunte cu Kamenev. Oamenii lipsiti de tarie cad usor in plasa intinsa de dusman, numai un om care imbina inteligenta si eruditia marxista cu taria de caracter, numai un om poate sa conduca si sa imbarbateze pe altii. Acelasi lucru trebuie spus despre acel moment scurt timp inainte de Revolutia din Octombrie cand Kamenev din nou s-a panicat vazand apropierea conflictului si a decis sa o dea la pace cu mensevicii, publicand, impreuna cu Zinoviev, planul insurectiei bolsevice intr-un ziar mensevic! Cati nu s-ar fi cutremurat vazandu-se vanduti dusmanului dar Lenin a ramas ferm si a decis: planul de insurectie trebuie sa mearga inainte. Mensevicii sunt slabi iar Guvernul Provizoriu al lui Kerenski nu mai e ascultat aproape de nimeni, momentul e foarte bun pentru noi si altul mai bun nu va mai exista. „Nu putem intarzia, daca intarziem vom pierde totul” a spus Lenin. Si insurectia a invins.

Un alt moment de lupta a lui Lenin contra curentului: episodul Brest-Litovsk. „Comunistii de stanga” ai lui Buharin sustineau ca nu trebuie sub nicio forma „cedate teritorii imperialismului”. Trotki facea jocul buharinistilor batandu-si joc de misiunea in care Puterea Sovietica il trimisese pentru a trata cu germanii la razboi. Cate probleme nu i-au facut lui Lenin buharinistii si trotkistii atunci! Amenintari cu demisia si chiar cu inlaturarea lui Lenin din fruntea partidului si a statului! Lenin insa, care stia ca are dreptate, a ramas ferm pe pozitii si a reusit sa convinga partidul ca fara cederea de teritorii Puterea Sovietica, ce nu dispunea inca de armata, nu va reusi sa reziste tavalugului german. Orice om cu cap intelege ca pentru salvarea intregului e necesar uneori sa sacrifici o parte, mai ales cand ai certitudinea ca acea parte se va reface. Cata tarie de caracter a putut insa avea Buharin care, dupa moartea lui Lenin, s-a facut din „comunist de stanga” comunist „de dreapta” si din „mai revolutionar ca Lenin” a ajuns aparatorul… chiaburimii contrarevolutionare pe motiv ca aceasta chiaburime s-ar „integra singura in socialism”???

 

Alt moment in care numai imbinarea genialitatii cu curajul si taria de caracter pot salva Cauza pentru care lupti: Razboiul Civil. Razboiul Civil Rus, cumplitele momente din vara lui 1918, cand din Rusia Sovietica mai ramasese doar teritoriul vechiului Cnezat al Moscovei, cand inamicul batea la usa si din Sud si din Est si din Vest si din Nord, cand numai linia subtire a Taritanului (viitor Stalingrad apoi Volgograd) mai asigura grane Republicii Sovietice! La fel de cumplitele momente ale toamnei lui 1919, cand Denikin, anticomunistul notoriu devenit model al lui Putin numit Denikin, sprijinit de tancuri engleze de care bolsevicii nu dispuneau, se afla la o aruncatura de bat de Moscova iar Iudenici batea la usile Petrogradului! Cati altii in locul lui Lenin nu s-ar fi lasat cuprinsi de disperare si nu ar fi fugit! Dar Lenin a ramas pe pozitii fiindca stia: chiar si o revolutie infranta in doar un an sau doi va ramane in Istorie ca un far calauzitor peste vremuri, si pentru ca mai stia ca Denikin si Iudenici, sau Kolceak sau Vranghel, au spatele frontului slab, ca taranimea din teritoriile ocupate de ei e impotriva lor pentru ca nu doreste sa se intoarca sub puterea tarului si mosierilor! Nu este vorba de credinta in supranatural ci de Credinta superioara de care beneficiaza oamenii de stiinta aplicata care se numesc revolutionari, credinta in justetea cauzei si in caracterul efemer al greutatilor, credinta ca inalti un edificiu nu doar pentru imediata supravietuire ci pentru generatii care vor veni. Numai un om care are o astfel de Credinta de ordin stiintific poate sa invinga greutati aparent fara scapare si, pe de alta parte, numai un marxist care poarta marxismul si in minte si in suflet poate fi patruns de aceasta credinta. Un lider burghez prin definitie e lipsit de dragoste de oameni si, neavand dragoste de oameni, nu poate avea nici Credinta in succesul unei Cauze care trece dincolo de persoana lui lacoma si marunta. Armele lui vor fi perfidia si minciuna dar niciodata fermitatea. Ceea ce pare „fermitate” la actualii lideri oligarhici si neo-taristi ai Rusiei, in primul rand la Putin, nu este altceva decat TUPEU dat de constiinta ca au in spate mii de arme nucleare, un imperiu imens si prietenia primei puteri economice a lumii, cu care insa bineinteles ca s-ar lua la harta pentru prada imediat cum ar reusi sa-si doboare rivalii occidentali.

 

Razboiul Civil a fost acel foc in care s-a calit poporul sovietic indiferent de nationalitate, in care a invatat ca numai prin internationalism, prin prietenie a oamenilor muncii de toate natiunile, pot merge inainte spre Socialism. Internationalismul este o idee de forta a marxismului si, spre fericirea popoarelor din fostul Imperiu Rus, Lenin a fost omul care a intruchipat acest internationalism mai mult decat oricare alt lider nu doar din Rusia ci si din INTREAGA LUME la vremea respectiva! Unde se aflau Statele Unite pe vremea cand in locul fostului Imperiu Tarist se nastea o federatie de republici sovietice EGALE, absolut egale in drepturi? Ei bine, mult „democratica” America se afla in epoca segregatiei rasiale, a discriminarii celei mai cumplite a negrilor, care mergea in paralel cu teroarea Ku-Klux-Klan-ului, cu linsarea si arderea negrilor de vii pentru „vina” de a fi ridicat macar ochii din pamant! Acolo erau „democratii” capitalisti iar dincoace, aici, in Rusia socialista, era PROCESUL nationalismului rus, un proces fara de care oamenii muncii ucraineni, bielorusi, georgieni, armeni, azeri, central-asiatici nu ar fi acceptat sa se reuneasca cu Rusia. E bine sa se stie azi, in aceasta epoca de nationalism desantat in Rusia dar si in Ucraina ca a existat un lider rus care a ILUMINAT cu flacara credintei sale marxiste in egalitatea natiunilor Rusia, parjolind concomitent atat nationalismul rus de mare putere cat si nationalismele popoarelor ne-ruse care incepeau si ele (vezi cei 200 000 de evrei ucisi de nationalistii ucraineni ai lui Petlura) sa-si arate coltii. A fost atunci un moment extraordinar, un moment cum rar, foarte rar, s-au mai vazut, un moment in care popoare intregi pe o intindere imensa se ilumineaza si devin, fie chiar si temporat, altceva!

 

Suntem astazi, din pacate, pusi in situatia de a relua totul de la zero, si asta NU din cauza noastra, elevi ai lui Lenin, ci din cauza celor care, deghizandu-se in comunisti, au dus candva regimurile comuniste la pieire din Nicaragua pana in China, trecand prin Rusia unde, dupa Stalin, cel mai de seama dintre urmasii lui Lenin, s-au catarat in fruntea tarii tradatorii hrusciovisti, brejnevisti si gorbaciovisti care l-au pregatit pe neo-tarul Putin. Ok, poate si din vina noastra, ca am stat atata timp cu incredere in tot felul de social-democrati vopsiti in comunisti care ne-au amagit 25 de ani dupa 1990 ca vor „reinnoi” comunismul si de fapt l-au dus in fundatura mensevica de acum 100 si ceva de ani. Dar tocmai pentru ca noi NU l-am uitat pe Lenin, tocmai pentru ca noi il purtam pe Lenin si in minte si in suflet, asa cum ii purtam si pe Marx, pe Engels, pe Stalin, pe Hodja, pe Che Guevara, pe Mao Zedong si pe altii, tocmai de aceea de noi si numai de noi depinde sa redresam miscarea comunista si sa pregatim o Revolutie care va fi si mai mareata decat cele din secolul 20, tocmai pentru ca va fi una care va sti sa invete din greselile trecutului. Este de datoria noastra sa-l studiem pe Lenin, sa-l impartasim lumii si sa il punem in practica.

 

Cerem de aceea ca in cadrul miscarii comuniste romanesti si internationale luna aprilie sa fie declarata LUNA LENIN!

 

Traiasca Steagul Nebiruit al Marelui Lenin!

Traiasca vesnic amintirea leninismului si Marii Revolutii Socialiste din Octombrie din Rusia!

Traiasca marxism-leninism-maoismul, singura ideologie a Salvarii de pe planeta noastra!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s