Raport de activitate al Partidului Comunist din Romania in intervalul trecut de la congresul de reorganizare din vara anului 2014

In aceasta perioada partidul nostru a avansat in ritmul pe care l-am prezis la acea data ca fiind unicul posibil pentru viitorul apropiat, adica incet. Am avansat intr-un ritm lent insa acest avans il consider unul sesizabil si trebuie sa spun ca nu mic a fost ajutorul pe care ni l-au dat unii din noii membri cooptati in PCdR.

In ce priveste evolutia numarului de membri am reusit sa cooptam doi membri tineri, ambii chiar foarte tineri, reusind o crestere de la 6 la 7, deoarece pe unul din vechii membri l-am exclus chiar la acel congres de reorganizare, din pricina rasismului anti-rom, care vin in contradictie flagranta cu insusi programul nostru, ce prevede ca rasismul anti-rom este cel mai periculos dintre toate formele de rasism existente la ora actuala in Romania. Avem deci in prezent 7 membri, toti cu varste de sub 45 de ani, repartizati geografic in urmatoarele judete ale tarii: Bihor (unul), Vaslui (unul), Iasi (unul) si Ilfov-Bucuresti (patru). Din punct de vedere al provenientei sociale doi sunt muncitori, trei intelectuali si doi elevi.

In ce priveste mijloacele de propaganda si modalitatile concrete de realizare a ei, trebuie spus ca, in ciuda unor mici progrese facute in privinta mijloacelor de propaganda din afara internetului internetul a continuat sa ramana, si inca de departe, principalul mod de a propaga mesajul marxismului si al PCdR.

Am luat chiar atunci, in urma cu un an, initiativa de a elabora „Manifestul PCdR” sub o forma total noua fata de cea a vechilor noastre de materiale de propaganda, si anume in format mic. Datorita insa atat unor dificultati financiare inerente procesului cat si unor probleme familiale personale, pentru care, din anumite motive, trebuie sa-mi fac autocritica, aceasta redactare a mers chiar in urma ritmului prevazut, de 20 pe luna, care ne-ar fi dat in jur de 200 de la inceputul procesului. Numarul de fluturasi de propaganda realizati in aceste conditii a fost astfel doar de 80. Am inceput redactarea tarziu, in toamna lui 2014, si nu a fost intotdeauna posibil sa indeplinim norma de 20 de fluturasi pe luna. In aceste conditii consider ca e inca prematur sa incepem distribuirea lor catre publicul larg. Propaganda de masa in afara internetului este de aceea un lucru care va mai trebui sa astepte cel putin un an. Din fericire, suntem pe punctul de a realiza redactarea fluturasilor in conditii mai eficiente si in numar considerabil mai mare, prin amabilitatea unui bun tovaras de-al nostru, care este in acelasi timp si vicepresedinte.

Internetul ramane, deci, in continuare principalul nostru mijloc de propaganda. Trebuie spus insa ca si in acest domeniu progresul nostru a fost mai degraba lent, si asta in ciuda faptului ca cei doi membri noi au fost cooptati tocmai prin internet.

Pe facebook progresele nu au fost foarte mari. Datorita atat, in parte unor certuri cu oameni pe care i-am considerat tovarasi, cat si datorita apatiei unora care puteau sa contribuie mult mai mult decat au facut-o la aprecierea postarilor noastre, am scos un numar mare de oameni de la prieteni, numar care aproape a egalat numarul celor nou adaugati. Consider insa ca apatia totala e un lucru care NU are absolut NICI o justificare. Cum am spus si pe facebook, sa fii inactiv in strada dar activ pe net este de inteles, dar sa nu fii activ nici pe strada nici pe net este absolut de NEIERTAT. Nu regret niciun moment ca am scos un numat apreciabil de astfel de persoane pur si simplu de prisos. Numarul de prieteni pe care ii am eu personal pe facebook in momentul de fata este de 761, numar nici prea mare nici prea mic, din care pot spune ca numai circa 10% sunt fie si la modul cel mai slab de partea postarilor pe care le fac. Din acest numar tot vor exista insa unii care se vor dovedi noi membri de nadejde ai PCdR. Progresul eu consider ca nu e deloc mare dar vizibil, suficient cat sa ne dea sperante pentru viitorul apropiat si mai ales pentru cel pe termen mediu si lung.

Pe youtube pot spune ca am realizat 5 noi videouri de la desfasurarea congresului de vara trecuta, unul pe 7 noiembrie 2014 (comemorarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie din Rusia), unul in martie 2015, cu prilejul comemorarii Rascoalei Taranesti de la 1907, tinuta in Parcul Florilor, Bucuresti, unul cu ocazia maretei zile de 1 Mai, unul cu ocazia comemorarii Zilei Victoriei impotriva fascismului, pe 9 Mai, si unul cu ocazia mitingului contra despaduririlor ce a avut loc in Bucuresti, Piata Universitatii, pe 7 iunie 2015. Urmeaza altele pe anul acesta cu ocazia zilei de 23 August si cu ocazia comemorarii a 50 de ani de la cumplitul masacru anticomunist din Indonezia, comemorare ce intentionam sa o tinem in fata Ambasadei Indoneziei si la care intentionam sa invitam si presa. Din pacate, s-ar parea ca nu va mai fi posibil sa tinem traditionala intalnire festiva de 7 Noiembrie intrucat soclul fostei statui a lui Lenin din Piata Scanteii a cazut victima meschinelor interese imobiliare (si in privinta asta consider ca putem inainta autoritatilor chiar un memoriu oficial de protest). Numarul vizionarilor la aceste filme nu a fost unul mare dar el are tot potentialul sa creasca in viitor; el variaza de la putin peste 100 la aproape 200. Cu satisfactie insa trebuie sa constatam ca videoul nostru de youtube cel mai vizionat, cel al discursului tovarasului Adrian cu ocazia aniversarii Nationalizarii principalelor mijloace de productie ce am celebrat-o intr-un parc bucurestean in anul 2013, a depasit 7400 de vizionari in doar circa doi ani, si este de asemenea videoul nostru cu cea mai rapida crestere, adaugand in medie cel putin 100 de vizionari pe fiecare luna.

Politica noastra pentru asigurarea cresterii numarului de vizionari pe youtube este, cum am mai spus, incercarea de a da, pe cat posibil, reply la fiecare din comentariile de pe aceste clipuri, deoarece s-a dovedit ca numarul de vizionari creste apreciabil cu fiecare comentariu nou, mai ales cand e vorba de comentarii in contradictoriu.

In ce priveste blogul nostru pentrucomunism, am realizat un numar de 16 articole noi in acest interval, ceea ce inseamna un, zic eu, destul de multumitor ritm de ceva mai mult de un articol pe luna. Unele din acestea nu au putut fi insa traduse in romana, e vorba de articolul impotriva relativismului cultural din august 2014, Manifestul pentru convertirea musulmanilor la marxism si secularism din octombrie 2014, si cele doua parti ale analizei imperialismului rus putinist din ianuarie 2015 si iulie 2015, insa facem tot posibilul pentru a realiza traducerea lor cat mai rapida.

Trebuie de asemenea sa multumesc tovarasului Nagy pentru efortul deosebit de fructuos de schimbare a designului blogului si de promovare a acestuia pe pagina oficiala a UTC, ceea ce a dus, din informatiile furnizate de el, la o crestere apreciabila a numarului de vizionari primite.

Anunt de asemenea ca ultima mea carte, „Noi eseuri despre marxism”, a ajuns deja in librariile bucurestene inca din august-septembrie 2014, dar nu sunt inca informat in legatura cu numarul de exemplare vandute, urmand a ma interesa la inceputul lunii septembrie 2015

In ce priveste politica noastra interna, postarile din mediul virtual, de pe facebook, blog si youtube, ele au fost din cele mai variate. O deosebita atentie am dat, personal, promovarii pe facebook a boicotului total la alegerile prezidentiale din 2014. Daca in primul tur declarasam ca nu voi vota cu nimeni, datorita invalidarii candidaturii domnului Remus Cernea (cu care, intre timp, relatiile noastre s-au racit datorita aderarii Domniei sale la isteria anticomunista), in al doilea tur am promovat cat mai mult posibil ideea ca intre Iohannis si Ponta NU exista dusman secundar si dusman principal, ambii reprezentand tabere la fel de puternice si periculoase ale oligarhiei romane exploatatoare a celor ce muncesc si vanzatoare de tara fata de corporatiile imperialiste straine. Ca mai tarziu Iohannis s-a dovedit foarte aproape de fascismul cel mai pur, promulgand o lege care efectiv legalizeaza prigoana anticomunista cea mai feroce in Romania, e o realitate incontestabila insa pe vremea aceea nu am avut de unde sa o stiu. Ne apropiem, cu o siguranta destul de mare, de momentul cand tabara iohannista va deveni un dusman principal si cea pontista unul secundar, dar detaliile acestui proces nu avem de unde sa le stim.

Am continuat lupta cu cel mai periculos dintre rasismele vehiculate la noi, rasismul anti-rom, si in acest domeniu nu pot sa nu remarc contributia extraordinar de pozitiva a tovarasului Domsa. Din pacate insa, reactiile romilor insisi la aceasta propaganda anti-rasista s-au dovedit ambigue spre slabe; rasismul anti-rom a determinat in randul romilor o reactie adversa de neincredere in bloc fata de tot ce vine din afara comunitatii lor, inclusiv fata de anti-rasismul promovat de non-romi, iar aceasta reactie de neincredere va fi destul de dificil de depasit, chiar daca trebuie sa urmarim acest lucru neabatut pentru ca si rasplata va fi de masura.

Am luat de asemenea atitudine impotriva sovinismului anti-maghiar, aratand ca nu maghiarii sunt dusmanii integritatii teritoriale a Romaniei ci exclusiv FASCISTII maghiari, in frunte cu regimul Orban, precum si impotriva xenofobiei, aratand ca fata de imigrantii din afara UE trebuie sa avem o pozitie de sprijin fratesc.

Am luat pozitia cea mai ferma impotriva nationalistilor nechibzuiti care, uneori chiar deghizati in comunisti, revendica prosteste teritorii straine, uitand ca acest lucru va periclita inca si mai mult situatia externa nu foarte roza a Romaniei.

Am luat pozitia cea mai ferma impotriva atatarilor la razboi, aratand ca orice razboi alaturi de NATO impotriva oricui este profund contrar intereselor fundamentale ale Romaniei si poate expune tara noastra loviturilor nucleare ale Rusiei, atacurilor teroriste ale islamistilor si chiar ruperii tarii noastre in bucati printr-o alianta Orban- Putin. Am mers pana acolo incat am anuntat ca orice declarare a mobilizarii va fi contracarata de noi printr-un apel la NESUPUNERE CIVICA.

Activitatea noastra in domeniul politicii interne a fost deci in totalitate conforma cu rezolutiile adoptate la congresul de reconstituire.

In domeniul politicii externe, directia principala pe care am urmat-o a fost aceea de a combate imperialismul, politica pradalnica si agresiva a imperialismului, in principal fata de tarile Lumii a Treia si venita in principal din partea superputerilor imperialiste- Statele Unite, Rusia si China, dar si din partea unei puteri imperialiste medii cum este Israelul. O linie pe care am urmat-o neabatut a fost aceea a rispirii, pe toate caile, a impresiei false ce domina o mare parte a Stangii mondiale cum ca imperialismul rus putinist si cel chinez ar fi „un rau mai mic” decat cel occidental, euro-american. Am aratat ca numai cine nu vede realitatea poate considera o superputere imperialista nucleara (Rusia) si una economica (China), si mai ales alianta dintre ele, drept un rau mai mic. Am acordat o atentie egala luptei cu agresiunile imperialiste occidentale (impotriva Siriei mai ales, dar si a Cubei, Coreei de Nord, Afghanistanului, Iraqului) si celei cu agresiunile imperialiste ale Rusiei si Chinei (impotriva Ucrainei si respectiv a Vietnamului).

In ce privese Ucraina, in pozitia noastra au intervenit anumite modificari comparativ cu anul 2014, dar aceasta nu din cauza ca pozitia noastra de atunci ar fi fost gresita ci din cauza schimbarii realitatilor de pe teren.

In ce consta aceasta schimbare?

In 2014 Ucraina lupta mai mult sau mai putin singura cu agresiunea rusa iar acest lucru impunea o sustinere a integritatii teritoriale a Ucrainei mergand pana la sustinerea ofensivei militare a Kievului impotriva rebelilor pro-rusi, sustinere efectuata, fireste, de pe pozitiile luptei cu dusmanul cel mare, Rusia fiind o superputere imperialista si Ucraina un stat non-imperialist, si NICIDECUM pentru ca nationalismul ucrainean ar fi un lucru bun. Critica noastra la adresa nationalismului ucrainean a continuat pe tot parcursul anului 2014; apararea de catre noi a Ucrainei a fost una profund CRITICA la adresa regimului ultranationalist de la Kiev, si nicidecum una ne-critica, total nedemna de marxisti.

In 2015 insa trupe NATO au patruns pe teritoriul Ucrainei, sub pretextul unor „exercitii” militare comune si se anunta noi patrunderi pe viitor. Scopul NATO nu este nicidecum de a „ajuta” Ucraina impotriva Rusiei ci de a o SUBJUGA prin anexare in imperiile capitaliste occidentale dominate de americani respectiv de germani si francezi numite NATO si UE. Dar orice anexare a Ucrainei, fie de catre NATO si UE, fie de catre Imperiul Eurasiatic dominat de Rusia, ar insemna absolut acelasi lucru- un razboi nuclear IMINENT. Pe de alta parte tot in 2015 avem o situatie militara in Estul Ucrainei care trebuie caracterizata drept rezultat de EGALITATE, si tocmai din acest rezultat de egalitate din punct de vedere militar s-a nascut si acordul de la Minsk.

Pozitia noastra curenta fata de Ucraina nu mai este ce a de sustinere a ofensivei militare a Kievului ci de sustinere a acordului de la Minsk, care cuprinde in el unica solutie posibila pentru mentinerea Donetk-ului si Lugansk-ului in cadrul Ucrainei, FEDERALIZAREA. O solutie militara la conflictul din Estul Ucrainei nu mai este nicidecum posibila. In conditiile actuale integritatea teritoriala a Ucrainei este garantata prin federalizarea prevazuta de acordul de la Minsk. SUSTINEREA NEABATUTA A ACORDULUI DE LA MINSK si CONDAMNAREA oricarei tentative de violare a acestuia, de ORIUNDE ar veni ea, iata pozitia noastra curenta fata de conflictul din Ucraina. Continuam in acelasi timp sa sustinem revenirea Crimeei la Ucraina insa EXCLUSIV PRIN MIJLOACE PASNICE, DIPLOMATICE. Bineinteles, ramanem ferm impotriva anexarii Ucrainei la NATO si UE, sustinuta de regimul de la Kiev care dovedeste pe zi ce trece ca NU ARE CATUSI DE PUTIN INTERESELE REALE ALE UCRAINEI IN VEDERE.

O mare atentie am acordat si demascarii primejdiei islamiste, primejdie care se manifesta, din pacate, pe un front larg, din Nigeria pana in Indonezia, din Arabia Saudita pana in Turcia. Multe din postarile noastre au fost dedicate luptei cu ambitiile neo-otomaniste ale lui Erdogan, ambitii care reprezinta un pericol chiar mai mare pentru pacea si securitatea lumii decat fanaticii IS din Iraq, Siria, Libia si Nigeria pe care oricine ii poate vedea cat de salbatici sunt. Ce nu se vede este legatura dintre fanaticii IS si potentati locali, cum ar fi in primul rand regimul clericalo-fascist al casei Saud din Arabia Saudita si regimul la fel de clericalo-fascist deghizat insa in haine „democratice” al lui Erdogan, dar si „noua burghezie islamica”, ai carei exponenti sunt mai ales miliardarii din Golf si faimosii (nu intelegem pentru ce pozitiv) „capitalisti anatolieni” ai lui Erdogan. Legatura aceasta nu se vede atat de usor de aceea ea trebuie dezvaluita de noi si in aceasta directie am actionat permanent.

Luptei cu rasismul alb, cel mai periculos dintre rasisme si cel mai mare factor de dezbinare al proletariatului existent la ora actuala, am avut-o de asemenea permanent in vedere. De la Canberra pana la Ferguson si Washington rasismul alb a fost combatut de noi cu fermitate oriunde si-a ridicat capul hidos. Sprijinul nostru pentru campania „Black lives matter” a fost total. Nu am uitat insa sa demascam anumiti lideri ai negrilor, mai ales in cazul Statelor Unite, drept complici mai mult sau mai putin ascunsi ai rasismului alb. Decizia statului Carolina de Sud de interzicere a murdarului steag confederat, steag al sclaviei crunte si rasismului sangeros, pe cladirile oficiale din acest stat, a fost salutata de noi, dar nu in calitatea ei de „dar” al oligarhiei americane, pe care incearca sa o acrediteze presa burgheza si burghezo-corporatista, ci de rezultat al unei LUPTE victorioase a negrilor americani insisi.

Cel mai rasist regim din lume la ora actuala, regimul fascisto-sionist de la Tel Aviv, a fost demascat de noi cu orice prilej, politica noastra de sustinere a aspiratiilor legitime ale poporului palestinian la un stat propriu, care sa cuprinda Fasia Gaza, Cisiordania si Ierusalimul de Est, continua neabatut. Crimele regimului sionist impotriva imigrantilor africani au primit de asemenea din partea noastra o riposta meritata. Suntem si vom fi pentru unirea maselor muncitoare palestiniene, africane si evreiesti impotriva celui mai mare cancer din tot Orientul Mijlociu, sionismul israelian. Suntem pentru un stat palestinian independent in teritoriile amintite si pentru transformarea a ceea ce mai ramane din mini-imperiul israelian intr-un stat MULTIETNIC si MULTICULTURAL, atat pentru masele muncitoare evreiesti cat si pentru cele arabe sau africane, pentru evrei, musulmani, crestini si necredinciosi deopotriva.

Legaturile noastre cu marea miscare comunista si muncitoreasca internationala careia noi, PCdR, ii apartinem indisolubil, au benficiat din partea noastra de o atentie deosebita. In perioada 20-22 martie 2015 o delegatie a PCdR a fost prezenta la Sofia, la intalnirea inter-balcanica organizata de uniunea mondiala a partidelor comuniste anti-revizioniste numite ICOR ce a avut loc pe 21 martie. Divergente dar si puncte comune de mare insemnatate au fost reliefate cu prilejul acestei conferinte. S-a cazut in unanimitate de acord ca noi toti sa sustinem neabatut mareata rezistenta a poporului kurd din Siria si Iraq impotriva fascismului IS. S-a cazut in unanimitate de acord sa sustinem tari ca Venezuela si Grecia in fata agresiunilor imperialiste, in cazurile de fata imperialiste occidentale. S-a condamnat in unanimitate „socialismul de piata” drept o pervertire de nedescris a marxismului, un instrument al luptei nu fatise ci ascunse a burgheziei impotriva marxismului. Pozitia noastra continua, in acelasi timp, sa fie una de deschidere fata de toate partidele comuniste autentice, adica anti-revizioniste, din intreaga lume, fie ca sunt membre ale ICOR sau ale altor organisme de grupare si coordonare a partidelor comuniste la nivel mondial. Suntem in continuare impotriva unui nou Comintern, considerand ca in situatia actuala, cand sunt atatea probleme ce trebuiesc inca lamurite, un astfel de centru coordonator la nivel mondial ar fi inoportun. Pozitia noastra ramane aceea ca toate partidele comuniste autentice, anti-revizioniste, din lume trebuie sa fie egale in drepturi si independente dar nu excludem, fireste, ca atunci cand vor aparea conditii favorabile pentru aparitia unui nou centru coordonator al miscarii comuniste mondiale si linia noastra fata de aceasta problema sa se schimbe si sa se transforme intr-una de sustinere neconditionata.

 

Florin Radu, presedinte al PCdR, 7 august 2015

Anunțuri

Un gând despre “Raport de activitate al Partidului Comunist din Romania in intervalul trecut de la congresul de reorganizare din vara anului 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s