Stalin, Eroul Omenirii

Cu aproape 70 de ani in urma, in cartea sa „URSS in razboi”, pe atunci militantul comunist Valter Roman scria urmatoarele lucruri despre Stalin, liderul Partidului Bolsevic, al Uniunii Sovietice si al intregii lumi progresiste: „Istoria nu a inregistrat inca un om care sa fi fost asa de urat si asa de iubit totodata. Urat de tot ceea ce frana dezvoltarea, iubit de cei ce gandesc ci viseaza un viitor fericit si luminos pentru cei multi si obiditi. Un om care sa fi fost iubit si cinstit asa de mult, de o masa de atatea milioane de oameni de cele mai diferite rase, n-a existat pana acum”.

Acum, intr-o epoca atat de tragica pentru cei multi si obiditi, in care Stalin este gonit cu pietre de propaganda burgheza oficiala din atatea si atatea tari si desfigurat sufleteste tocmai in tara pe care a condus-o candva, prin asocierea sa cu lucruri pe care le-a urat toata viata, acum simt intr-adevar nevoia sa scriu un articol despre figura gigantica si luminoasa a Marelui Stalin, Eroul si Nadejdea oamenilor saraci si asupriti din intreaga lume. Filmuletului de youtube facut de mine in 2011 ii adaug acum, in 2015, si un articol de blog.

Stalin a fost si ramane peste veacuri, in ciuda minciunilor si insultelor, atat fatise cat si piezise, ale burgheziei, un Erou si o Nadejde pentru oamenii saraci si asupriti de pretutindenti pentru ca el si-a dedicat intreaga viata, din frageda adolescenta pana in pragul decesului, cauzei acestor oameni. Stalin reprezinta cazul exemplar al omului care, o data ce, in frageda tinerete, a pasit pe singurul drum cu adevarat eliberator, cel al Marxismului, nu s-a abatut niciodata de la acest drum. Stalin este si va ramane mare pentru ca a fost tot timpul MARXIST, tot timpul bolsevic, pentru ca din clipa in care a cunoscut marxismul nu l-a mai parasit niciodata si din clipa in care l-a cunoscut pe Marele Lenin, liderul Partidului Bolsevic, a inteles ca numai si numai pe el trebuie sa-l urmeze, ca numai Lenin, si nu fariseii si tradatorii de teapa lui Martov, Dan, Axelrod sau Plehanov, vorbeste si lupta pentru clasa muncitoare din Rusia si din intreaga lume. Stalin va fi mereu mare pentru credinta sa nestramutata in adevaratii EROI ai Omenirii, PROLETARIATUL, MARXISMUL si LENIN. Pentru ca s-a dedicat trup si suflet unor Eroi nu este de mirare ca si el va ramane mereu, din punctul de vedere al celor care duc pe umeri intreaga lume, un Erou.

Putem vorbi de Stalin discipolul cel mai fidel al lui Lenin in perioada cand Lenin a condus miscarea revolutionara rusa si primul stat al muncitorilor si taranilor din Istorie, Statul Sovietic. Putem vorbi de Stalin agitatorul si organizatorul, de Stalin care, inca din 1901, de la varsta de 22 de ani, a pus pe picioare, alaturi de un alt mare bolsevic georgian, Kethoveli, primul ziar marxist din Georgia, pe atunci provincie a imperialismului tarist, ziar numit „Brdzola”, adica „Lupta”, de Stalin care inca din 1902, cu 3 ani inainte de marea desteptare a popoarelor din Rusia din 1905, cand mai nimeni nu indraznea sa ridice capul impotriva tarului, a mosierilor, capitalistilor si zbirilor in uniforma sau in sutana, a organizat, la Batumi, prima lupta POLITICA a muncitorilor din acel oras, de Stalin care, in 1904, la Baku (Azerbaijan), a organizat PRIMA greva din istoria miscarii muncitoresti din Rusia care s-a incheiat cu victoria grevistilor, prin incheierea unui contract colectiv de munca. Dar la fel de mult, pentru aceasta perioada de ucenicie in arta conducerii revolutionare, putem vorbi de Stalin marele publicist si ideolog care, intr-o serie de articole din presa bolsevica, apara, popularizeaza invatatura marxista si indicatiile genialului lider Lenin. Vorbind pe intelesul maselor dar in acelasi timp sustinand magistral pozitia marxismului el s-a afirmat ca un ideolog care stia sa prezinte si sa apere maretele adevaruri ale marxismului intr-o forma accesibila deopotriva intelectualului si muncitorului fara scoala. Inca din aceasta perioada scrierile sale, cum ar fi „Cum inteleg marxistii problema nationala?” (1904), „Pe marginea divergentelor din partid” (1905), „Anarhism sau socialism?” (din pacate, neterminata) si, mai cu seama, nemuritoarea „Marxismul si problema nationala” (1913), se ridica la inaltimea teoretica si literara a „Manifestului Comunist”, ele sunt niste comori stiintifice si totusi literare in acelasi timp, bijuterii de propaganda, traire si simtire marxista. Lenin incepe de pe acum sa-l considere mana sa dreapta atat din punct de vedere organizatoric cat si agitatoric si teoretic. Despre „Marxismul si problema nationala” Lenin scria astfel: „In literatura teoretica marxista… bazele programului national al marxismului au fost deja expuse in ultima vreme (e vorba in primul rand de articolul lui Stalin)”. Gasim aici, formulat si expus in mod magistral, principiul de baza al marxistilor in problema nationala: lupta pentru egalitatea in drepturi a tuturor natiunilor, recunoasterea singurului principiu care poate sa refaca increderea, distrusa de imperialism, intre muncitorii natiunilor asupritoare si cei ai muncitorilor natiunilor asuprite, si anume principiul dreptului popoarelor la autodeterminare pana la despartirea lor de imperiul asupritor. Este acelasi principiu care, sa inteleaga bine calomniatorul de profesie Putin, a asigurat REFACEREA unitatii politice a fostului Imperiu Rus dupa Revolutia din 1917, a desteptat simpatia muncitorilor ucraineni, bielorusi, lituanieni, georgieni, tatari, uzbeci, tadjici, kirghizi, fata de muncitorii rusi, acelasi principiu care a intemeiat si mentinut peste decenii Uniunea Sovietica, primul exemplu de stat multinational bazat pe EGALITATEA NATIUNILOR din Istorie, care a rezistat ca o stanca de granit celui mai cumplit razboi din Istorie, cu cel mai cumplit inamic al popoarelor din Istorie, Adolf Hitler. Ideea de autodeterminare a popoarelor fata de imperii nu a „tradat Rusia”, cum calomniaza excrocul profesionist de Putin in aplauzele stangistilor de carton din toata lumea, ci a SALVAT Rusia, permitand REFACEREA EI PE BAZE NOI, permitand Rusiei sa reziste cumplitului iures nazist dezlantuit in 1941. Fara lupta leninist-stalinista pentru autodeterminare a popoarelor din Rusia, din acea inchisoare a popoarelor care era Rusia tarista, nu ar fi existat victoria Rusiei si Uniunii Sovietice asupra lui Hitler, acest lucru trebuie repetat mereu si mereu, pentru a contracara torentul de calomnii revarsat atat de scribii platiti ai serviciilor occidentale cat si de cei ai serviciilor putiniste. Cum magistral spunea Stalin chiar in 1917, anul Marii Revolutii: „Noi nu suntem catusi de putin impotriva unirii mai multor popoare intr-un singur stat. Si nu suntem deloc pentru faramitarea statelor mari in state mici, caci este de la sine inteles ca unirea statelor mici spre a forma state mari este una din conditiile care inlesnesc infaptuirea socialismului. Cerem insa categoric ca aceasta unire sa se faca DE BUNAVOIE, deoarece numai o asemenea unire poate fi adevarata si trainica. Dar pentru aceasta este nevoie, in primul rand, de o recunoastere deplina si fara rezerve a dreptului popoarelor din Rusia la autodeterminare, drept care sa mearga pana la despartirea lor de Rusia.” Cum magistral spunea Stalin in 1924, in vestita sa lucrare „Bazele Leninismului”, alta capodopera de stiinta, traire si simtire marxista: „… comunismul stie ca unirea popoarelor intr-o economie mondiala unica nu este posibila decat pe baza INCREDERII RECIPROCE si INTELEGERII LIBER CONSIMTITE, ca drumul unirii de bunavoie a popoarelor trece prin despartirea coloniilor de acel „singur tot” imperialist, prin transformarea lor in state independente.”

Cate nu ar mai fi de spus despre aceasta perioada in care Stalin s-a format ca lider alaturi permanent de Marele Lenin! Despre lupta principiala pe care el a dus-o impotriva criminalului razboi imperialist din 1914-1917, in care Rusia a fost tarata contra vointei ei de imperialismul tarist pentru a asigura tarului si burgheziei ruse, prin intelegerea cu imperialismul englez si francez, noi si noi teritorii, sclavi si bogatii, si in care ea a fost tradata practic de SUSTINATORII razboiului, inclusiv cei travestiti in marxisti. In timp ce bolsevicii stateau singuri impotriva tuturor in fata valului sovinist iar Stalin insusi era pedepsit de regim cu deportarea in tinutul Turhansk, unul din cele mai cumplite tinuturi ale Siberiei, reactiunea si tradatorii asociati ei credeau ca au castigat dar in fapt bolsevicii au invatat atunci una din marile lectii care le-a asigurat succesul in viitor, in alte situatii dificile si din care trebuie sa invatatam si noi: „cand lupti pentru o cauza dreapta inotul contra curentului iti intareste muschii si te face invincibil atat pe termen scurt cat mai ales pe termen lung”. Sa ne insusim aceasta lectie drept una din cele mai mari lectii ale revolutionarismului, de zece ori mai importanta azi, cand suntem intr-o situatie cumplit de dificila, decat chiar pentru bolsevicii din 1914-1917. Si despre lupta lui Stalin alaturi de Lenin cu tradatorii care vroiau, la inceputul anului 1918, razboi cu imperialismul german, „chiar cu pretul pieirii Puterii Sovietice”, cum criminal trambita tradatorul de Buharin. Si despre talentul militar al lui Stalin din anii disperati 1918-1919 ai Razboiului Civil, in care salvarea Rusiei Rosii atarna de un fir de ata- orasul Taritan (ulterior Stalingrad, azi, din pacate, doar Volgograd), aparat tocmai de Stalin. Din toate acestea avem de invatat, mult si temeinic.

Dar masura capacitatii de lider a lui Stalin s-a vazut cu adevarat dupa moartea genialului intemeietor al Statului Sovietic, Marelui Lenin, in 1924. Stalin s-a dovedit atunci omul care a fost capabil sa mearga neabatut pe linia fixata de Marele Lenin in scrierile sale consacrate asa-numitei probleme a „socialismului in tari izolate” (impropriu numita de trotkisti „problema socialismului intr-o singura tara”). Studiind asiduu, si tot timpul prin lupa de cristal a METODEI stiintifice marxiste, Marele Lenin si-a dat seama, inca de prin 1915, ca teoria marxista din secolul 19 despre victoria socialismului numai simultan in tarile cu o inalta dezvoltare capitalista trebuie considerata depasita si ca victoria socialismului este PE DEPLIN posibila si intr-o tara izolata si chiar relativ inapoiata din punct de vedere industrial cum era Rusia. Sa luam aminte acest exemplu de iesire din tipare, fiindca exista si acum multi oameni care isi zic marxisti dar nu inteleg ca marxismul este o STIINTA, nicidecum o religie si, prin urmare, exista momente cand metoda stiintifica este mai importanta decat cutare sau cutare citat din operele marxiste, momente cand trebuie sa iesi din litera marxismului tocmai pentru a putea ramane in SPIRITUL marxistului. De meditat la aceste lucruri, acum cand exista multi care isi zic marxisti dar nu inteleg ca exista probleme ale anului 2015 cand lucrurile nu mai stau la fel ca la 1845 sau 1915 sau chiar 1945, si ca e nevoie, ca atare, de linii noi care sa ia locul liniilor vechi… Dar sa lasam aceasta problema pentru alta data si sa ne concentram pe ce isi are locul aici.

Doua categorii de dusmani s-au ridicat atunci in calea lui Stalin, care conducea partidul bolsevic si poporul sovietic pe calea socialismului. Primii- dusmanii deschisi ai construirii socialismului, trotkistii, care zbierau sus si tare ca „e imposibil” de construit socialismul in Uniunea Sovietica, ca Uniunea Sovietica „nu dispune de mijloacele materiale necesare” pentru a trece la socialism, ca trebuie lasati chiaburii si micii capitalisti de la orase la locul lor pana la victoria Revolutiei in Occident, pana atunci ei trebuind doar „tinuti in frau”. Sa nu fi inteles trotkistii ca nu poti, pur si simplu nu poti sa „tii in frau” pe micul capitalist pentru o perioada nedeterminata, ca micul capitalist va deveni inevitabil mare capitalist si va dobori Puterea Sovietica inainte sa vina Revolutia in Occident, presupunand ca ea ar fi intarziat suficient timp pentru ca aceasta sa devina realitate? Sa nu fi inteles marele „doct” Trotki acest adevar marxist elementar? Sau sa fie adevarat ce spunea Stalin tot timpul dupa asa-zisa „Mare Epurare” din 1936-1938 ca trotkistii au fost, inca dinainte ca Stalin sa-i ia locul lui Lenin, dusmani jurati ai Revolutiei, pana la punctul in care au esuat in solda serviciilor secrete imperialiste? Ca unul care a discutat cu trotkisti de-a lungul timpului, fiind el insusi trotkist pana ce a avut prilejul sa citeasca mai multe despre disputa Stalin-Trotki, pot certifica un lucru: ca trotkistii contemporani nu au ce sa raspunda la problema degenerarii inevitabile a dictaturii proletariatului intr-o tara care asteapta, tot asteapta, si refuza sa ia masurile care se impun, de expropriere integrala a burgheziei proprii, nu au ce sa raspunda la aceasta problema si inevitabil schimba subiectul. Sa mi se dea deci voie sa cred varianta stalinista a trotkistilor dusmani camuflati si in cele din urma agenti ai serviciilor secrete ale tarilor capitaliste si capitalist-imperialiste.

Si pentru ca sunt convins si ca Stalin avea dreptate in 1937-1938 sa-i numeasca pe trotkisti si pe inamicii din cea de-a doua categorie, buharinistii, drept doua capete ale aceluiasi caine turbat, mai mentionez un lucru: cu ce seamana minciuna nemaivazuta, Minciuna Minciunilor as putea spune, vehiculata de tradatorii chinezi ai socialismului, despre cum China, vezi Doamne, nu poate sa construiasca socialismul „in izolare”, si trebuie sa astepte pana ce capitalismul chinez devine atat de puternic incat sa domine lumea mai ceva ca capitalismul american pe vremea lui Clinton si Bush? Nu cumva seamana cu minciuna trotkista cum ca URSS nu putea construi socialismul „in izolare”? Si faptul ca Trotki nu si-a pus problema niciodata asupra degenerarii inevitabile a puterii de stat proletare intr-o tara care tot asteapta, asteapta si ras-asteapta exproprierea integrala a burgheziei proprii nu aduce cu lipsa de preocupare a dengixaopingistilor si buharinistilor inaintea lor fata de acest adevar elementar al marxismului, cel dupa care baza economica intotdeauna determina puterea politica? Sa mi se dea voie deci sa cred ca trotkismul si buharinismul nu sunt doar doua curente contrare socialismului, profund antipopulare si, deci, si antisocialiste ci si doua fete ale aceleiasi medalii, ba chiar doi aliati stransi ai serviciilor imperialiste impotriva Uniunii Sovietice in anii 1930 si dupa.

Ca sa lamurim confuzia voit intretinuta de trotkisti si buharinisti, confuzie necesara lor pentru a calomnia pe Stalin ca: a) a tradat internationalismul si b) gandea ilogic cand spunea ca pe masura ce socialismul inainteaza si lupta de clasa se ascute, voi preciza ca:

a) Stalin NICIODATA, dar ABSOLUT NICIODATA, nu a sustinut ca socialismul in Uniunea Sovietica nu are nevoie de Revolutie Mondiala. El a sustinut numai ca victoria DEPLINA a socialismului este posibila in Uniunea Sovietica fara o Revolutie Mondiala, dar ca victoria DEFINITIVA a socialismului nu este posibila DECAT prin Revolutie Mondiala. Cititi, stimati calomniatori, lucrarile lui Stalin „Revolutia din Octombrie si tactica comunistilor rusi” (1924) si „In jurul problemelor leninismului” (1926). Cu o claritate de cristal, vizibila pentru toti care cu inima cinstita au citit aceste opere-capodopere, Stalin face o distinctie magistrala intre cele doua tipuri de victorie: victoria deplina a socialismului in URSS inseamna ZDROBIREA BURGHEZIEI PROPRII in vreme ce victoria finala a socialismului in URSS inseamna ZDROBIREA INCERCUIRII CAPITALISTE, adica tocmai ceea ce Trotki in mod demagogic si criminal contrapunea edificarii socialismului- REVOLUTIA MONDIALA. Cu mirare trebuie sa aflati, trotkistilor, ca Stalin avea in vedere TOCMAI victoria Revolutiei Mondiale pentru a asigura victoria DEFINITIVA a socialismului in URSS, in timp ce Trotki se ASCUNDEA in spatele Revolutiei Mondiale pentru a lua apararea BURGHEZIEI INTERNE, ferind-o de expropriere. Stalin sustinea Revolutia Mondiala pentru ca intelegea ce a repetat de N ori, ca socialismul in URSS nu este nici un scop in sine si nici viabil la infinit fara Revolutie Mondiala in timp ce Trotki sustinea Revolutia Mondiala doar pentru a LOVI in cel care lichida chiaburimea, doar pentru a se da cu dosul de pamant de mila „bietilor tarani gospodari”, a chiaburilor pe care, in buna traditie buharinista, taranista sau legionara, ii confunda cu taranii adevarati, adica cu acei tarani care munceau intr-adevar cu bratele lor, nu cu bratele altora. Cine mai ramane trotkist si dupa ce citeste aceste scrieri magistrale ale lui Stalin nu mai poate avea scuza dezinformarii ci doar pe cea a relei vointe. Trotkismului si buharinism-dengxiaopingismul au fost si sunt intr-adevar doua fete ale aceleiasi medalii.

b) Sa fi fost Stalin ilogic atunci cand a afirmat ca pe masura ce socialismul avanseaza lupta de clasa se ascute? Pentru cine nu gandeste logic la modul DIALECTIC, adica pentru cine n-a trecut de logica claselor primare, da, o fi fost ilogic, dar pentru cine foloseste acea logica dialectica, mult superioara logicii formale, nu a fost deloc ilogic. Da, e adevarat, spune Stalin, pe masura ce constructia socialismului avanseaza, greutatea specifica a burgheziei se reduce. Numai ca, pe masura ce aceasta greutate se reduce, FORTA DE REZISTENTA a burgheziei se INTENSIFICA. Vazandu-si fortele in scadere orice parazit isi intensifica rezistenta, asta face parte din regulile jocului, din regulile oricarei lupte. Burghezia nu s-o fi mentinut atat de multa vreme la conducerea lumii acceptandu-si cu seninatate sfarsitul. Burghezia nu ar mai fi burghezie daca nu si-ar apara cu inversunare, mergand pana la distrugerea in masa de colhozuri si recolte, avutul agonisit prin furt si inselaciune de la oamenii muncii. Insusi faptul ca socialismul a cazut in Uniunea Sovietica, in China, in Romania si in alte tari dovedeste ca burghezia isi INTENSIFICA sabotajul pe masura ce socialismul avanseaza, mergand pana la a se camufla in activisti onesti ai puterii de stat si chiar ai partidului! Daca s-a prabusit socialismul in aceste tari nu e din cauza invataturii staliniste despre ascutirea luptei de clasa ci din vina BUHARINISTILOR Hrusciov, Brejnev, Deng Xiaoping, Tito, Gomulka, Kadar, Iliescu, Roman (din pacate fiul comunistului adevarat cu care am inceput articolul, care a deviat si el la batranete dar care in perioada mentionata chiar a fost un comunist adevarat), sau Brucan, Voiculescu etc. etc. Iar daca acesti serpi veninosi au ajuns la butoane imbracati in haine rosii pentru ca pe urma sa arunce aceste haine la pamant si sa-si arate adevarata lor fata a fost din cauza ca atat Stalin cat si Mao sau Hodja sau Dej, oricat de gigantici au fost ei la vremea lor, au folosit PREA PUTIN Teroarea Rosie impotriva dusmanilor ascunsi. Dar asta, bineinteles, nu se poate imputa lor, pentru simplul motiv ca noi, care observam asta, nici macar nu eram in conceptie atunci cand Teroarea Rosie, cu plusurile si cu minusurile ei, isi desfasura opera. Noi nu putem acum sa lovim in giganticii nostri Eroi si Invatatori fiindca nu ne ridicam nici la nivelul gleznei lor. Singurul lucru pe care il putem face in legatura cu asta e sa tragem invatamintele de rigoare si sa incercam NOI sa facem mai bine cand proletariatul o ajunge din nou la putere.

Iata deci pentru ce este urat si lovit atat de mult Stalin de catre dusmanii acum fatisi si de cei inca camuflati ai proletariatului (burghezia a avut si are mereu nevoie de ambele categorii de dusmani, chiar daca in anumite tari, din cauza conditiilor de pe teren, pot sa primeze unii sau altii). Pentru ca nu s-a marginit sa arunce cu niste fraze frumoase despre Egalitate si Dreptate. Pentru a incercat cum a putut mai bine (si NIMENI la vremea lui nu a facut mai mult ca el in acest sens) sa le puna in practica. Pentru ca nu s-a plecat impotriva capitalistilor, imperialistilor sau fascistilor ci i-a INFRUNTAT. Pentru ca a fost primul lider din Istorie care a zdrobit burghezia nu doar in cuvinte ci si in practica, nu a facut-o la modul definitiv dar a facut-o, cel putin temporar, la modul deplin. Pentru ca a curatat Rusia si celelalte republici sovietice de pata neagra a exploatarii omului de catre om. Pentru ca a tinut primul in lume, si mai mult decat aproape orice alt marxist dinaintea sa, steagul luptei cu rasismul, si asta nu pentru ca marxistii dinaintea sa ar fi fost „insuficient” de antirasisti ci pentru ca tocmai in perioada lui Stalin, atat datorita cresterii in greutate specifica a ponderii proletariatului de culoare la scara mondiala cat si datorita nazismului care, mai mult ca orice partid de pana atunci, a facut din rasism stindardul sau cel mai important, s-a pus cel mai mult pentru miscarea proletara mondiala problema luptei cu monstrul rasist. Absolut magistrale in acest sens sunt aceste cuvinte ale lui Stalin, chiar in ajunul cumplitului razboi al Uniunii Sovietice cu cel mai rasist monstru rasist din toata Istoria: „Inainte vreme „se obisnuia” sa se creada ca lumea e impartita in rase inferioare si rase superioare, in negri si albi, dintre care primii nu sunt in stare sa duca o viata civilizata si sunt sortiti sa fie obiecte ale exploatarii, iar ceilalti sunt unicii purtatori ai civilizatiei, chemati sa exploatateze pe cei dintai. Acum, legenda aceasta trebuie sa fie socotita cu spulberata si inlaturata. Unul din rezultele cele mai importante ale Revolutiei din Octombrie consta in faptul ca ea a dat legendei acesteia o lovitura de moarte, aratand in fapt ca popoarele neeuropene eliberate, atrase in fagasul dezvoltarii sovietice, sunt in stare sa dezvolte o cultura CU ADEVARAT inaintata si o civilizatie CU ADEVARAT inaintata, nu mai putin decat popoarele europene.”

Stalin reprezinta pentru Rusia, celelalte tari din fosta URSS si pentru Omenire, un dublu far calauzitor: el reprezinta farul luptei cu exploatarea SOCIALA, cu exploatarea capitalista, feudala sau sclavagista a omului de catre om, precum si farul luptei cu exploatarea NATIONALA si RASIALA, cu monstrul cumplit al urii etnice, nationale si de rasa al carei cel mai cumplit reprezentant a fost regimul hitlerist. Stalin este Marele Erou care, pentru o vreme, a reusit sa scape muncitorii si taranii URSS din lanturile exploatarii sociale si care a reusit sa zdrobeasca, nu definitiv dar in mare masura, monstrul hitlerist. El poate fi privit si ca un al treilea far calauzitor: cel al luptei cu exploatarea clericala si patriarhista, cu monstruoasa oprimare a omului in numele religiei, cu monstruoasa oprimare a femeii motivata religios. Inainte de Revolutia din Octombrie si de edificarea socialismului in Rusia, preoti de toate religiile, si ortodocsi si catolici si musulmani si evrei si budisti sau samanisti tineau poporul in intuneric, laudau regimul criminal al tarului, si jefuiau pe omul sarac de tot ce avea. „Burghezia- spunea Marele Lenin- are nevoie de doua lucruri ca se mentina la putere: de politisti si de popi” (alaturi, bineinteles, de alte hidre cum ar fi social-tradatorii si rasistii). Revolutia din Octombrie si continuarea ei anti-chiabureasca din anii Marelui Stalin a pus capat acestei stari de lucruri. Lumina Stiintei a capatat camp larg de actiune, a inceput sa-si reverse binecuvantarile asupra unui spatiu geografic imens, echivalent cu a sasea parte din suprafata lumii. Copiii muncitorilor si taranilor au capatat posibilitatea de a studia si au au ajuns sa rada de povesti absurde cum ar fi facerea lumii in sase zile. Femeile, care pana atunci erau tinute intr-o stare de semisclavie, au capatat posibilitatea de a se instrui, de a indeplini munci pe care inainte se considera ca numai barbatii au dreptul sa le practice. Femeile sovietice au ajuns rapid egalele barbatilor in toate privintele si Stalin a fost, pana la Mao, cel mai mare sustinator al drepturilor femeilor, cel mai mare, putem spune, feminist de pe planeta. „Femeile muncitoare, muncitoarele si tarancile, constituie cea mai mare rezerva a clasei muncitoare”, spunea el. E cazul sa tinem bine minte aceste cuvinte, mai ales acum cand, cu tristete putem vedea cum un nou val hidos de patriarhism se ridica asupra unei mari parti a lumii.

Stalin a fost intr-adevar cel mai mare si mai iubit om al perioadei in care a condus Uniunea Sovietica si fortele popoarelor impotriva Germaniei hitleriste si apoi a colonialismului. Au contribuit la aceasta nu numai imensele sale cunostinte de filozofie si economie politica marxista cat si unele trasaturi de caracter pe care orice proletar trebuie sa si le insuseasca: fermitatea (Stalin in limba rusa inseamna „de otel”), perseverenta, curajul, mergand pana la tarie de neclintit, dezinteresul sau, spiritul de sacrificiu pentru cei multi. Poporul sovietic si popoarele intregii lumi au putut observa un lucru: ca Stalin niciodata nu se pleaca in fata dusmanului, ca Stalin nu renunta la lupta si in cele din urma invinge. Cand Stalin a trebuit in persoana sa fie pe campul de lupta a fost in persoana pe campul de lupta. A facut-o in orasele industriale caucaziene in anii de dinainte de Revolutie, a facut-o la Taritan in anii Razboiului Civil, a facut-o si in 1941, cand a ramas la Moscova atunci cand hitleristii se aflau la numai 20 de kilometri de Kremlin. Pentru ca proletariatul sa vada acest lucru, sa aiba in fata ochilor un exemplu atat de maret de lupta, fermitate si spirit de sacrificiu, imbinate cu o extraordinara cultura generala, cu un extraordinar orizont si dorinta de a si-l largi continuu (ambasadori straini la Moscova in acea perioada povesteau ca Stalin cunostea istoria lor mai bine decat ei insisi), pentru aceasta am scris acest articol. L-am scris pentru urmatoarea generatie de proletari si luptatori proletari. Despre calomniile ce i s-au adus, recunosc, am vorbit destul de putin, dar intr-o epoca in care atat studiul arhivelor sovietice cat si al demografiei sovietice fac de tot rasul afirmatiile huliganilor cu condei ca Soljenitan si Conquest am considerat ca e mai putin relevant sa trimit cititorul la lucruri despre care am scris in trecut de mai multe ori si pe care, pentru o analiza mai amanuntita, le las in sarcina istoricilor profesionisti. Acum, cand omenirea e amenintata de toti monstrii capitalismului, de distrugerea mediului in interesul profitului, de resurgescenta fanatismului religios care ameninta multe tari cu intoarcerea la Evul Mediu, de cel mai cumplit Holocaust imaginabil, cel nuclear, in care vor sa ne arunce Obama, Putin si aliatii lor, acum cand omul simplu se gaseste de cele mai multe ori singur si neputincios in fata monstrilor cu doua picioare numiti capitalisti, imperialisti si fascisti, am considerat necesar sa scriu un articol pentru omul simplu despre cel mai mare APARATOR al omului simplu care a existat la vremea sa!

 

Vesnica fie amintirea Marelui Stalin, Eroul Omenirii si Nadejdea Omenirii!

Va veni si vremea proletariatului! Traiasca Stalin, traiasca marxismul si lupta de clasa!

Anunțuri

2 gânduri despre “Stalin, Eroul Omenirii

  1. Eu zic sa te mai potolesti cu astfel de analize inflacarate si la limita patologicului. Iti inteleg inversunarea indreptata impotriva exploatarii de tot felul si faptul ca vrei un om nou, schimbat ,altruist si generos cu cei din jur, asa cum il vedea Marx in noua lume comunista, dar nimic, absolut nimic, nu justifica TEROAREA ROSIE si CRIMA. Cum poti spune ca nu s-a folosit indeajuns teroarea rosie? Ce vroiai? 90% din populatia Uniunii Sovietice sa fie executata? E o nebunie… Existau si alte metode mai putin violente si inumane pentru a pedepsi burghezimea, sub nicio forma crima si genocidul! Si asta nu ma face troitkist, ci OM!

  2. Am aprobat acest comentariu doar ca sa se vada patologicul anti-stalinistilor. 90% din populatia Uniunii Sovietice? De ce nu si 90% din populatia omenirii? Trotkistii ar trebui sa multumeasca Cerului pentru Soljenitan care le-a permit sa traiasca paranoic la modul din ce-n ce mai „grandios”. Daca putem vorbi (fara nici o baza, e drept) de 20 de milioane de victime atunci de ce nu si de 50 de milioane, de ce nu si de 100 de milioane, ba chiar si de 1 miliard?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s