Pentru ce ne facem autocritica?

In acest articol va fi vorba doar de autocritica pentru greselile facute de regimul comunist din Romania.

 

  1. Un nivel teoretic destul de slab al membrilor PCdR, PMR si apoi PCR.

Partidul comunist de la noi a avut dintotdeauna un nivel teoretic nu foarte ridicat. Nu are rost sa analizam motivele, care tin probabil de faptul ca in partidul comunist din perioada ilegalitatii nu a existat un teoretician de valoarea lui Lenin, Stalin, Hodja sau Mao. Conducatorii partidului, tovarasii Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu, stapaneau marxismul la un nivel acceptabil, dar nu stralucit, si nu au incurajat o crestere a nivelului teoretic pentru restul membrilor. Desigur, exista invatamant de partid, exista invatamant politico-ideologic, dar adevarul este ca, trebuie sa o spunem, pe el nu se punea mare pret, cel putin nu atat de mult cat ar fi trebuit. Domina practicismul ingust si teoria era tratata ca o cenusareasa. Domina ideea ca daca esti de origine muncitoreasca esti competent in TOATE problemele, chiar si in cele in care fara stapanirea marxismului ratacesti in gol. Domina ideea ca pentru a face politica ajunge rutina, ajunge experienta, iar marxismul e mai putin necesar. Campania impotriva dogmatismului care, indiscutabil, a fost foarte necesara, a mers de multe ori pana in extrema cealalta, a desconsiderarii teoriei. Asa se face ca existau activisti cu functii de raspundere care nu citisera nici macar Manifestul Comunist al lui Marx si Engels, asa se face ca in rolul de teoreticieni s-au strecurat oameni foarte dubiosi, carora le facea mare placere sa atace pe Stalin si, uneori, chiar pe Lenin. Oameni ca Walter Roman, Radu Florian (nici o legatura cu actualul presedinte al PCdR) sau ca Dumitru Popescu NU si-au facut datoria de teoreticieni marxisti, au strecurat in mintile si sufletele comunistilor romani conceptii profund nesanatoase, care si-au spus din plin cuvantul dupa caderea regimului comunist, cand au aparut ca ciupercile dupa ploaie tot soiul de „comunisti” care sustineau multe lucruri de felul lor numai lucruri autentic comuniste nu.

Din acest nivel teoretic scazut al partidului nostru inainte de 1989 provin si alte lipsuri.

 

2. Renuntarea la lupta de clasa dupa model hrusciovist.

 

Practic, desi liderii romani au facut bine ca s-au opus incercarilor lui Hrusciov de a-si subordona Romania, de a o transforma intr-o coloniei a emergentei burghezii rosii din URSS, toti au facut-o de pe pozitii aproape exclusiv nationale si nu ideologice. Liderii romani nu s-au ridicat impotriva lui Hrusciov si apoi a lui Brejnev de pe pozitiile principiale ale apararii personalitatii si operei lui Stalin, ci exclusiv de pe cele ale apararii independentei nationale a Romaniei. Liderii romani au preluat aberatiile hruscioviste despre stingerea luptei de clasa in socialism si au respins conceptia stalinista, dezvoltata creator in mod magistral de Mao Zedong, dupa care lupta de clasa inceteaza nu in socialism ci doar in COMUNISMUL deplin, deoarece si dupa disparitia totala a vechii burghezii raman mentalitati burgheze care pot sa recreeze burghezia intr-o forma noua, camuflata. Prin acest lucru ei au pregatit terenul pentru victoria acestei sinistre burghezii rosii si in Romania. Este dificil de precizat exact momentul in care noua burghezie a preluat puterea si in Romania, dar cert este ca in 1989 tovarasul Ceausescu ajunsese aproape in intregime inconjurat de dusmani ai marxismului, din care o parte l-au tradat iar o alta parte, si mai mare, l-au abandonat rusinos in decembrie 1989, ascunzandu-se care pe unde au putut.

 

3. Lipsa totala de vigilenta in fata restaurarii capitalismului in China, survenita imediat dupa moartea lui Mao in 1976.

 

Intr-adevar, neintelegand cum sta treaba cu burghezia rosie, tovarasul Ceausescu nu a putut sesiza caracterul profund contrarevolutionar al evenimentelor din China din perioada 1976-1981 cand, pe rand, au fost arestati maoistii, a fost dat drumul la capitalism in economie iar apoi si in ideologie, prin condamnarea fatisa, publica, a Revolutiei Culturale in 1981. Din contra, partidul nostru chiar a aplaudat la scena deschisa arestarea „Bandei celor Patru” de catre Deng Xiaoping si banda sa reala, nu inchipuita, imediat dupa moartea lui Mao, in 1976. Nu incape indoiala insa ca dusmanii ascunsi din conducerea PCR, burghezii camuflati de teapa lui Dumitru Popescu si Radu Florian JUBILAU in sinea lor cand vedeau cum in China este rasturnat socialismul iar tovarasul Ceausescu, inselat de ei, nu ia absolut nici o atitudine.

 

4. De altfel, aceasta lipsa de vigilenta s-a manifestat si in cadrul unui alt regim capitalist camuflat in socialist, cel al lui Tito din Iugoslavia.

 

Trebuie apreciat totusi faptul ca tovarasul Ceausescu NU a preluat modelul capitalist iugoslav si chinez. Insa nici nu le-a condamnat deloc. Intr-un mod total gresit, tovarasul Ceausescu credea ca modelele iugoslav si chinez nu sunt potrivite in Romania nu pentru ca ele ar fi capitaliste, deci nepotrivite PESTE TOT, ci doar din cauza ca specificul Romaniei ar fi altul. Prin aceasta el a trivializat lupta cu capitalismul camuflat, si nu e deci de mirare ca dupa 1989 falsi comunisti, burghezi ascunsi, care sa laude capitalismul titoist si mai ales pe cel chinez au aparut cata frunza si iarba. Intr-adevar, mult, mult mai avem noi, adevaratii comunisti de tras acum pentru faptul ca tovarasul Ceausescu s-a abtinut sa condamne capitalismul titoist si dengxiaopingist!

 

5. Desi in domeniul problemei nationale Ceausescu nu s-a abatut de la internationalism, totusi trebuie sa consideram ca era necesar mai mult internationalism.

 

Foarte pozitiv a fost faptul ca in discursul oficial se facea intotdeauna referire la prietenia oamenilor muncii de TOATE nationalitatile. Foarte bine a fost ca se considera Romania ca apartinand in mod egal oamenilor muncii de TOATE nationalitatile, „fara deosebire de nationalitate”, cum se spunea, sau „romani, maghiari, germani si de alte nationalitati”. Foarte bine se facea ca se respecta limba nationalitatilor conlocuitoare, ca existau ziare in limbile minoritatilor, teatre in limbile minoritatilor, emisiuni radio si Tv in limbile minoritatilor, plus invatamant in limbile minoritatilor la TOATE nivelurile. Totusi, si in privinta luptei cu flagelul burghezo-fascist al nationalismului regimul a lasat garda jos. Prea des era tolerat un discurs nationalist de tip etnicist, profund daunator prieteniei intre oamenii muncii de diferite natiuni si nationalitati. Prea des se inchidea ochii la prostiile daciste, care in anumite publicatii incepusera sa ia viteza. Prea des erau tolerati publicisti antisemiti ca Vadim Tudor, care inca de la inceputul anilor 1980 incepuse sa sara calul, dar care „para” cu siretenie prin omagierea nesincera a tovarasului Ceausescu. In plus, se cam neglijau romii, care inca de pe atunci incepusera sa devanseze pe maghiari in calitatea de prima minoritate a tarii. Nu vreau sa fiu gresit. Nu acuz regimul Ceausescu sau regimul Dej ca au oprimat pe romi. In nici un caz. Regimul comunist a fost SINGURUL din istoria Romaniei in care romii au fost tratati, in sfarsit, ca oameni in randul celorlalti. Regimul comunist a fost SINGURUL care a dat romilor locuri de munca decente, locuinte (vezi sedentarizarea romilor nomazi din 1960!), care le-a trimis copiii la scoala. Dar putem spune ca regimul comunist nu prea a bagat romii in seama la nivelul discursului. Desi regimul comunist a ridicat romii din punct de vedere socio-economic totusi el nu i-a ridicat si la nivel politic sau cultural. Se vorbea prea putin de romi in Romania inainte de 1989. Se amintea in toate cartile de istorie a Romaniei de sclavia romilor, care a tinut din secolul 14 pana in secolul 19, desfigurand tara noastra timp de nu mai putin de 5 secole, dar prea putin. La capitolul crime ale lui Antonescu erau mentionati doar comunistii si evrei, nu si romii. Per ansamblu, si din cauza asta s-a intamplat ca dupa 1989 sa apara atat de multi romi care nu numai ca-si negau originea dar nici macar nu doreau sa condamne fascismul romanesc, pe care oameni ca Vadim erau atat de nerabdatori sa-l reabiliteze. Romi ca Madalin Voicu, care niciodata nu au dorit sa condamne public cu suficienta tarie fascismul romanesc, sunt si din cauza atentiei reduse pe care regimul Ceausescu o acorda romilor. Repet, o ridicare a unei minoritati asuprite doar la nivel socio-economic NU este suficienta. Ea este necesara ca aerul dar nu este totusi suficienta. Pentru o reala emancipare e nevoie sa se mearga si mai departe, catre o ridicare si la nivel politic si cultural, printr-o mentionare cat mai deasa a acelei minoritati in discursul public, prin spatii mai largi pentru ea in manualele scolare.

Ar mai fi doar atat de spus aici: ca in privinta maghiarilor regimul Ceausescu a gresit in 1968 cand a desfiintat Regiunea Autonoma Maghiara. Cu toate ca asta nu a fost deloc discriminatoriu contra maghiarilor, deoarece, prin revenirea la judete, s-au lichidat si regiunile majoritar romanesti, iar judetele cu majoritate maghiara au continuat sa fie conduse de etnici maghiari, ea a fost perceputa in fapt de multi maghiari obisnuiti ca discriminatorie. Trebuie sa mai spun cu aceasta ocazie ca, atunci cand noua Revolutie va curata Secuimea de fascisti horthyisti vom putea lua in calcul si refacerea Regiunii Autonome Maghiare, cu conditia ca maghiarii, dupa ce i-au alungat pe separatistii fascisti din randurile lor, sa o ceara expres.

 

6. Insuficienta apropiere a muncii fizice de munca intelectuala, a oamenilor muncii fizice de oamenii muncii intelectuale.

 

Trebuie apreciat ca deosebit de pozitiv, bazat pe marxismul cel mai autentic, faptul ca in toata perioada comunista s-a incercat o apropiere bidirectionata, dialectica, a muncii fizice de munca intelectuala prin faptul ca nu doar muncitorii erau trimisi la culturalizare ci si intelectualii, profesorii, studentii erau trimisi sa presteze munca fizica, strangand recolta de pe camp sau curand parcurile de sticle si tot felul de gunoaie. Foarte bine! Foarte frumos, ACESTA a fost un marxism adevarat numai ca, din pacate, nici aici regimul nu a fost consecvent. Spiritul boieresc, mostenit de pe timpul monarhiei, care domnea in randul intelectualitatii romane, s-a mentinut. Cartelile impotriva muncii fizice nu au fost pedepsite. Fiind tolerate, ele au mentinut si chiar intarit acest spirit de dispret fata de muncitori, care dupa 1989 s-au gasit expresia in rusinosul fapt ca tocmai profesorii prost platiti din invatamantul pre-universitar sunt cei mai anticomunisti oameni din Romania. Trebuie spus ca si acel celebru „Noi muncim nu gandim” din 1990 a fost incitat de intelectuali. Muncitorii nu l-ar fi rostit daca nu ar fi fost PROVOCATI de intelectualii si studentii care in 1990 manifestau pentru capitalism salbatic, pentru inchiderea minelor, pentru distrugerea industriei „ineficiente” si lasarea muncitorilor pe drumuri. Un regim comunist mai ferm ar fi pedepsit inainte de 1989 pe toti intelectualii care carteau impotriva muncii fizice si, cred eu, acest regim ar fi fost mult mai trainic.

Mai mult decat atat, a fost tolerat si spiritul segregationist care domnea in randul intelectualitatii, spirit care a dus la teoria si practica „neamestecului”, teorie total gresita, total reactionara, dupa care un intelectual se „injoseste” daca-si face prieteni cu mai putina scoala, sau daca-si da fata cu scoala dupa un sot cu mai putina scoala. Si din cauza acestui lucru patimim acum!

 

7. Nu s-a dus o lupta suficient de energica cu fundamentalismul religios. De multe ori era condamnat obscurantismul religios, dar se facea mai mult referire la sectele neo-protestante sau de tip New Age decat la fundamentalismul din cultele oficial recunoscute de stat.

 

Si trebuie sa recunoastem si faptul ca desfiintarea Bisericii Greco-Catolice in 1948 a fost un act de discriminare religioasa, desi anumite motivatii pentru aceasta desfiintare, nu mai indoiesc ca au existat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s