Darwin intre detractori si falsificatori

Este destinul marilor oameni de stiinta care au reusit sa aduca ceva nou, care au reusit sa rupa cu ideile invechite si sa impinga cunoasterea umana inainte, sa fie atacati din doua parti: atat de dusmani declarati, fatisi, cat si de dusmani camuflati in falsi prieteni. Asa a fost cazul, mai mult decat cu oricine, cu Marele nostru Karl Marx, care a revolutionat cunoasterea in multiple domenii: in filozofie, in economie, in sociologie, in istorie. Asa a fost cazul si cu Albert Einstein, care a reusit sa-si ridice in cap toti pseudosavantii aflati mai mult sau mai putin in contact direct cu ciuma nazista. Si asa a fost cazul si cu Charles Darwin in biologie.

In fel si chip au fost atacati acesti mari Savanti din doua parti, atat de dusmani fatisi cat si de falsi prieteni, care au incercat, tot pe banii fortelor reactionare ca si prima categorie de dusmani, sa denatureze, sa falsifice invatatura acestor mari oameni intr-o directie placuta exploatatorilor. Marx a fost atacat atat de anticomunistii fatisi cat si de cei camuflati in marxisti, de care de la Kautsky la Xi Jinpin din pacate lumea nu a dus lipsa. Einstein a fost si el atacat, pe de-o parte de pseudofizicienii nazisti (unii mai de ras chiar decat creationistii americani!) iar pe de alta de falsi prieteni care au incercat sa se agate de anumite citate ale sale pentru a-l transforma din deistul si panteistul ce inclina puternic spre ateism care a fost intr-un aliat al religiei impotriva ateismului si chiar a evolutionismului! Iar Darwin a fost atacat pe de-o parte de creationisti, dintre care unii il acuzau chiar de rasism si de „social-darwinism”, si pe de alta parte de fundamentalisti genetici si social-darwinisti veritabili. Este important sa risipim o data aceste minciuni si denaturari grosolane pentru ca figura lui Darwin este de un deosebit interes pentru tot ce inseamna progresism. Este figura celui care a reusit pentru prima oara sa dea prostiilor religioase despre creatia lumii in 6 zile o lovitura atat de puternica incat din ea nu-si va mai reveni niciodata. Evolutionism exista si inainte de Darwin dar numai Darwin (si prietenul sau Wallace, pe nedrept cazut intr-un con de umbra) au reusit sa fie atat de convingatori in pledoaria lor pentru adevarul Evolutiei incat sa faca pe bigoti un KO rasunator. Nu degeaba spunea Engels ca Darwin a dat conceptiei metafizice despre lume lovitura cea mai puternica. Este important sa intelegem la justa valoare importanta extraordinara a operei lui Darwin cu atat mai mult in aceste momente, cand fortele sinistre ale intunericului religios, de la creationistii neo-protestanti americani cu lumea facuta in 6 zile si Marele Canion in 3 zile la creationistii nostri ortodoxisti si chiar la cei islamici, reprezentanti (sau, mai bine zis, facuti de ras, de Harun Yahya), au inceput din nou sa prinda un curaj fabulos. Cand ne pandeste neomedievalismul (conceptii medievale inaltate pe o baza economico-sociala capitalista de tip corporatist) noi, progresistii, si indeosebi noi, progresistii marxisti, unicii oameni progresisti pana la capat, contracaram cu apararea si popularizarea marilor corifei ai Luminii Stiintifice.

Nu ma voi referi aici la apararea conceptiei evolutioniste a lui Darwin in fata creationistilor. In cei aproape 160 de ani de cand creationistii lupta impotriva lui Darwin, ei nu au reusit sa aduca NIMIC in favoarea aberatiilor lor. Niciun fel de fapte concrete nu sustin varianta creationistilor despre originea speciilor si ale lumii. Creationismul este la nivelul dovezilor stiintifice o entitate INEXISTENTA. Creationism stiintific nu a existat, nu exista si nu va exista. Nu ai cum sa lupti in mod argumentat cu cineva care nu are argumente. Cineva care recurge doar la calomnii trebuie combatut ori cu arma nebagarii in seama ori tot cu cea a calomniei. Ma voi referi in acest articol la doua acuzatii concrete care i se aduc lui Darwin atat de detractori cat si (prin arma perversa a falsificarii) de catre falsii prieteni. E vorba de acuzatiile de rasism si de social-darwinism, prin social-darwinism intelegandu-se absolutizarea rolului selectiei naturale in lume.

Rasismul este o acuzatie de care detractorii si falsificatorii invataturii lui Darwin despre evolutie pe baza de selectie naturala fac mare caz. Exista chiar idioti care stabilesc in mod TOTAL NEADEVARAT o filiatie a nazismului din darwinism. Acesti oameni sunt doar… idioti. Daca s-ar uita ei mai bine IN OGRADA LOR o sa vada cat de mult EI INSISI sunt pana in gat in complicitate cu rasismul si cu nazismul. Exista inclusiv la noi imbecili de acest gen, oameni care de pe pozitii fundamentalist religioase il acuza pe Darwin ca a stat la originea nazismului, UITAND de legatura FUNDAMENTALISMULUI RELIGIOS cu nazismul, atat in forma sa ortodoxa (legionarii) cat si in alte forme (Biserica Catolica, creationistii americani aflati de multe ori mana in mana cu nazistii din Ku Klux Klan), etc. Urmasii spirituali ai FASCISTULUI si PRIETENULUI LUI HITLER Codreanu nu au dreptul sa acuze pe Darwin ca a fost un predecesor al hitlerismului! Si nici cei care s-au aflat si se afla de 150 de ani pana in gat in complicitate cu Ku Klux Klanul!

Si nu au nici vreun temei real din punctul de vedere al conceptiilor reale ale lui Darwin insusi.

Care a fost treaba cu conceptiile rasiste ale lui Darwin?

Asa cum am aratat in mai multe filme pentru youtube, rasismul a fost si este de doua feluri: biologic (rasistii care cred ca albii sunt GENETIC, biologic superiori negrilor, si in categoria asta intra, chiar daca ei poate nu o recunosc, si „rasialistii”, care vor „doar” segregatie) si cultural (rasistii care cred ca doar CULTURA albilor e superioara culturii negrilor, dar care falsifica atat de mult realitatea si se poarta in practica cu non-albii atat de urat incat sunt in toate privintele echivalenti rasistilor biologici). Rasistii dezbina clasa muncitoare, dezbina proletariatul in albi genetic sau cultural „superiori” si ne-albi genetic sau cultural „inferiori”, si perpetueaza situatia dezavantajata a grupurilor ne-albe in raport cu albii. Rasistii biologici si rasistii culturali au fost si raman frati intru dezbinarea proletariatului si perpetuarea discriminarii ne-albilor in raport cu albii, indiferent de cum ar fi aceasta discriminare deghizata.

Dar nu este deloc adevarat ca rasismul si-ar avea originea in Darwin! In primul rand, rasismul este in realitate MAI VECHI decat conceptia darwinista! Rasismul, dragi prieteni, isi are radacinile CHIAR IN CREATIONISM! Inainte ca anumiti rasisti sa PRETINDA doar (fara vreo dovada) ca aberatiile sustinute de ei si-ar avea radacinile in Darwin, aceste aberatii au fost propovaduite de Gobineau, un CREATIONIST si unul din STALPII rasismului cu pretentii „stiintifice”. Cum se face, domnilor calomniatori de pe bancile creationiste, ca ati uitat docmai de un rasist DE-AL VOSTRU, din ograda voastra??? Sau cum se face ca ati uitat de acei CREATIONISTI stapani de sclavi americani care-si argumentau sclavagismul prin ideea ca albii si negri ar fi SPECII diferite de oameni, care si-ar avea originea in fii diferiti ai lui Noe? Cum se face ca ati uitat de argumentul cu „blestemul lui Ham” care ar plana asupra negrilor descendenti din fiul lui Noe numit Ham si care i-ar face inferiori, buni pentru a fi doar sclavi??? In al doilea rand, nu exista NIMIC la Darwin care sa ne indreptateasca sa credem ca acesta ar fi sustinut rasismul biologic.

Luati la bani marunti, creationistii care-l acuza pe Darwin de rasism pot doar sa acuze un oarecare rasism cultural din partea marelui biolog.

Darwin a sustinut intr-adevar, printre altele, ca prezenta misionarilor crestini in insulele din Pacific a avut un rol pozitiv, „civilizator” in aceasta zona. El considera cultura polineziana drept „inferioara” (si era adanc oripilat mai ales de obiceiul canibalismului) iar disparitia acestei culturi in favoarea celei europene crestine o considera, intr-adevar, un pas inainte. Cand vorbeste de Tahiti sau Noua Zeelanda in jurnalul calatoriei sale in jurul lumii el lauda activitatea misionarilor crestini europeni printre popoarele de aici si o considera un progres in comparatie cu vremurile canibalismului „pagan”. Nu avem ce ascunde deoarece chiar acestea sunt conceptiile lui. Darwin a fost un om care impartea popoarele lumii in „salbatice” si „civilizate” si considera progresul „civilizatiei” crestine europene in dauna „salbaticiei pagane” un lucru de laudat.

Dar cerintele obiectivitatii ne impun, pe de alta parte, sa judecam conceptiile unor oameni nu in mod abstract ci NEAPARAT in CONTEXTUL epocii si locului in care au trait si activat. Darwin a fost un om al secolului 19. Pe vremea aceea anumite date ale problemei erau diferite fata de ziua de azi. Ceea ce nu inteleg calomniatorii de profesie este, desi rasismul biologic a fost INTOTDEAUNA o unealta a imperiilor europene pentru a inrobi si coloniza pe nealbi, deci in mod obiectiv a fost INTOTDEAUNA REACTIONAR, intotdeauna SUB standardele epocii, rasismul cultural, in epoca prevalentei aproape absolute a rasismului biologic, a fost CATEODATA chiar PESTE standardele epocii deci OBIECTIV PROGRESIST.

Sa judecam putin, sa stam putin sa ne reamintim unele lucruri.

Chiar si unii abolitionisti convinsi ai secolului 19 considerau civilizatia crestina europeana drept una superioara fata de civilizatiile „pagane” ale Africii. Opozitia fata de sclavia animalica a negrilor (si a romilor in spatiul romanesc) a TREBUIT in anumite conditii sa adopte o fatada „culturista” pentru a nu soca prea mult si a nu trimite abolitionistii la inchisoare sau mai rau. Ii putem judeca pe acei abolitionisti care au facut compromisuri cu rasismul cultural ca nu au fost suficient de consecventi si de combativi. Da, ii putem judeca, deoarece chiar si in epoca aceea nu toti oamenii erau la fel de sus fata de standardul epocii- unii erau mai sus decat standardul epocii, dar nu cu mult, in vreme ce altii erau mult mai sus decat ei fata de aceste standarde. Dar cu toate astea, ce este deasupra standardului epocii este, totusi, deasupra standardelor epocii. Sa judecam putin: rasismul in secolul 19 era in multe privinte, in cele mai multe, mai rau si, de fapt, MULT, mult mai rau ca acum. Negrii americani in secolul 21 sunt inca discriminati in raport cu albii si asupriti la nivel economic, avand o rata a saraciei cam de doua ori si jumatate mai mare decat a albilor si fiind victime ale abuzurilor politienesti intr-o masura mult mai mare decat albii. Dar negrii din 2016 sunt DOAR discriminati mai mult sau mai putin clandestin si oprimati mai ales la nivel social-economic, insa negrii din 1956 erau discriminati SI LA NIVEL INSTITUTIONAL, nu aveau drept de vot, nu puteau fi alesi, erau umiliti in mod sistematic, erau omorati nu doar de politie ci si de bande rasiste destul de periodic, in vreme ce negrii americani din 1856 erau chiar SCLAVI, oameni aflati in proprietatea altor oameni, oameni care erau insemnati in mod obisnuit cu fierul rosu, care erau haituiti cu caini si biciuiti uneori pana la moarte in caz ca fugeau sau erau nesupusi, sau, inca si mai grav, care erau VANDUTI ca niste vite la piata, uneori chiar prin DESPARTIREA MEMBRILOR FAMILIEI, prin despartirea sotului de sotie sau a parintilor de copii, practica la care a fost „cat pe ce” sa fie si Darwin martor in timpul calatoriei sale pe „Beagle”, in timpul unui popas in Brazilia! Negrii din 2016 se tem de saracie si de politie. Negrii din 1956 se temeau nu doar de saracie si de politie ci si de rasismul institutionalizat la care erau supusi si de bandele teroriste ale Ku Klux Klanului in timp ce negrii din 1856 se temeau de CEA MAI CRUNTA SCLAVIE POSIBILA, de un regim care ii batea si ii schingiuia pentru nimic si chiar ii VINDEA ca pe niste vite, separand sotul de sotie, parintii de copii! Prin urmare, scuzati-ne domnilor calomniatori, dar si STANDARDELE in lupta cu rasismul pot sa difere oarecum- esenta luptei cu rasismul ramane mereu si mereu aceeasi, insa DETALIILE acestei lupte POT sa difere de la epoca la alta si uneori chiar trebuie sa difere. A sustine rasismul cultural in anul 2016, cand antirasismul a devenit o cauza DE MASA, inseamna a ABATE ATENTIA de la antirasism in numele luptei cu rasismul biologic. Tu sustii ca lupti cu rasismul biologic prin „culturism” dar in fapt rasismul tau cultural ABATE ATENTIA de la antirasism, constituie o modalitate de trecere DE LA antirasism la rasismul biologic, facand intrutotul JOCUL rasismului biologic, si la fel stateau lucrurile si in 1956. Dar in 1856, cand antirasismul adevarat, egalitar, era atat de slab, rasismul cultural contrapus rasismului biologic era mult mai scuzabil ca azi si actiona de fapt INVERS fata de cum actioneaza azi, actiona ca o punte de trecere DE LA rasismul biologic LA antirasismul adevarat, egalitar, care am vazut ca a fost atat de mult cultivat in secolul 20 de regimurile marxiste. Pricepeti dumneavoastra? In anul 2016 „culturismul” face trecerea DE LA antirasism LA rasism biologic in timp ce in 1856, pe vremea lui Darwin, el facea de multe ori (nu intotdeauna, dar facea de multe ori) trecerea DE LA rasismul biologic LA antirasism! Desigur ca si atunci existau rasisti culturali care faceau jocul rasismului biologic. In Rusia tarista, unde rasismul biologic era relativ mai putin raspandit ca in Occident, rasismul in sens etnico-cultural, credinta in superioritatea rusilor in baza „culturii ruse superioare” facea enorm de mult rau, ajuta rasismul biologic, ajuta la oprimarea ne-rusilor (multi din ei mai inchisi la culoare) de catre rusi deoarece SE OPUNEA egalitarismului, atat a celui marxist cat si a celui burghez in sens iluminist, pe atunci progresist. Atunci rand rasismul cultural combate egalitarismul el INTOTDEAUNA face jocul rasismului biologic, in secolul 19 la fel de mult ca si in secolul 21, dar atunci cand acest rasism cultural combate rasismul biologic si DESCHIDE DRUMUL antirasismului, el este nu numai scuzabil ci si OBIECTIV PROGRESIST. Asta este realitatea. Hai sa ne uitam la cum a luptat DARWIN cu rasismul biologic si o sa vedem ca, in linii mari, el s-a achitat destul de bine, conform standardelor epocii lui, de aceasta sarcina.

Darwin ne-a lasat in jurnalul calatoriei sale in jurul lumii pagini destul de frumoase despre anumite popoare ne-albe intalnite de el in expeditia pe „Beagle”. Nu intalnim la Darwin un dispret real fata de bastinasii ne-albi si ne-crestini. Intalnim la el o anumita oripilare fata de „salbaticia” din Tara de Foc, aflata pe atunci la un nivel clasic al Comunei Primitive, si fata de canibalismul maorilor din Noua Zeelanda si tahitienilor, popoare aflate atunci intr-un sclavagism timpuriu, dar de multe ori facultatile intelectuale ale acestor ne-albi sunt apreciate pozitiv, pana la laudativ, de Darwin. Iata, spre exemplu, ce scria el despre facultatile intelectuale ale fuegienilor, bastinasii din Tara de Foc, oameni care traiau la limita subzistentei si nu beneficiau nici de cea mai mica urma a confortului unei civilizatii moderne:

„Ei puteau sa repete la perfectie fiecare cuvant din fiecare propozitie pe care le-o adresam noi, si le tineau minte destul de mult. Si totusi noi, europenii, stim bine cat e de greu sa distingi sunetele unei limbi straine. Cati dintre noi ar putea sa urmareasca ce spune un indian american mai mult de trei cuvinte intr-o propozitie?”

Darwin considera deci ca in anumite privinte ne-albii sunt superiori intelectual albilor! Cati dintre „culturistii” de azi, sau dintre modelele lor, ar putea avea onestitatea sa admita ca un negru sau un rom poate avea mai multa agerime intelectuala decat un alb??? Recunostea oare Codreanu vreo calitate intelectuala pozitiva in care un evreu sau un rom sa fie superior unui roman? Nu prea s-ar zice…

Dar absolut extraordinar este modul in care Darwin denunta in jurnalul sau ororile sclaviei negrilor din Brazilia! Am spus mai sus ca el era cat pe ce sa asiste pe viu la ororile unei vanzari separate a membrilor unor familii de sclavi, numai razgandirea stapanului ferindu-l de o asemenea priveliste abominabila. Cuprinsa in jurnalul sau de bord este descrierea si a altor orori, cum ar fi LOVIREA CU BICIUL A UNUI COPIL DE SCLAV de numai sase sau sapte ani pentru „crima” de a nu-i fi adus lui Darwin un pahar cu apa suficient de curat! Ce „rasist cultural” adevarat ar fi denuntat in paginile sale asa ceva??? Ce „rasist cultural” adevarat ar fi afirmat la ani dupa aceea ca se simte inca bantuit de gemetele de durere ale unui sclav negru torturat din ordinele stapanului??? Ce „rasist cultural” adevarat ar fi scris randuri atat de SFASIETOARE, atat de MANIOASE, atat de OSANDITOARE la adresa sclaviei precum acestea:

„Imaginati-va voi cum ar fi sa traiti mereu cu amenintarea ca sotia si copiii vostri mici, pe care natura impinge chiar si un sclav sa-i iubeasca, sa fie smulsi de langa voi si vanduti ca animalele celui care da mai mult! Si asemenea lucruri le fac sau le infrumuseteaza care pretind ca-si iubesc vecinii ca pe ei insisi, care cred in Dumnezeu si se roaga ca voia sa se implineasca pe Pamant! Gandul ca noi englezii si descendentii nostri americani, cu strigatul lor laudaros de libertate, am fost si suntem atat de vinovati de asa ceva te face sa-ti fiarba sangele si sa ti se stranga inima…”

Da, acestea sunt unele din cele mai bune randuri scrise vreodata impotriva abominatiei numite sclavie a negrilor si ele ii apartin lui DARWIN insusi! „Culturistul” Darwin biciuieste cu o severitate neinchipuita crimele PROPRIEI sale culturi! Ar fi biciuit Codreanu ororile sclaviei romanesti contra romilor? Ar biciui oare vreun pastor neoprotestant american crimele pe care sistemul rasist american inca le comite contra negrilor cu macar jumatate din aceasta vigoare? Oare nu e clar ca lucrurile pe care le spune Darwin impotriva sclaviei seamana ca doua picaturi de apa NU cu ceea ce spun „culturistii” de azi si pateticele lor modele din trecut, ci cu ceea ce spune MIHAIL KOGALNICEANU al nostru impotriva sclaviei romilor! Suntem indreptatiti sa-l punem pe Darwin LA ACELASI NIVEL DE PROGRESISM IN DOMENIUL ANTIRASISMULUI CU MIHAIL KOGALNICEANU si numai cu putin in urma lui Douglas sau lui Marx! Pentru ca in conditiile anului 1845, cand au fost scrise acele randuri, ele denotau un culturism aflat PESTE STANDARDELE EPOCII, nu sub ele, cum stau lucrurile cu culturistii adevarati!

Dar nu a deschis oare Darwin in mod indirect o portita ororilor nazismului prin faptul ca a supraestimat rolul selectiei naturale?

Nici asta nu prea s-ar zice. Da, intr-adevar, s-ar putea sustine ca Darwin a exagerat intrucatva rolul selectiei naturale in evolutia lumii vii. Aceasta acuzatie se poate face, numai ca NICAIERI NU EXTINDE DARWIN SELECTIA NATURALA LA SOCIETATEA OMENEASCA! Acuzatiile de „social-darwinism” cad toate PE LANGA TINTA, deoarece NU DARWIN este cel care a extins selectia naturala la societatea omeneasca! Spencer, Haeckel si chiar Huxley, de altfel unui din cei mai mari aparatori ai darwinismului impotriva atacurilor imbecile si de prost gust ale episcopului Wilberforce, sunt raspunzatori de asta, dar NU DARWIN! Michael White si John Gribbin au urmatoarele de spus in cartea lor despre viata lui Darwin, aparuta in 1995:

„Pe Darwin orice confuzie izvorata din semnificatia teoriilor lui il nelinistea mult mai mult decat scandalurile bigotilor sau omisiunea numelui sau de pe o lista de onoruri. Isi expusese atat de clar conceptiile in „Origine”, bazandu-se pe date rezultate din experiente amanuntite, incat adaptarea fortata a ideilor lui pur stiintifice la domeniul sociologiei sau la tot felul de filozofii de alcov il necajea enorm. Darwin il agrea si il respecta pe Haeckel iar germanul era intotdeauna binevenit la Down House ori de cate ori vizita Anglia, dar Darwin nu se putea abtine sa-l considere un personaj arogant, galagios si peste masura de exaltat. Darwin stia ca Haeckel era un om inteligent, cu un imens surplus de energie, insa acest entuziasm excesiv i se parea greu de suportat si, adesea, trebuia sa-l puna la punct pe savantul german ori de cate ori interpreta gresit teoria evolutiei.”

Nu numai insa ca Darwin nu a extins, asa cum e acuzat sau asa cum vor sa acrediteze ADEVARATII social-darwinisti, oameni gen Wilson sau Dawkins, aplicabilitatea selectiei naturale si la societatea omeneasca ci el NICI MACAR PENTRU LUMEA ANIMALELOR SI PLANTELOR NU A ABSOLUTIZAT-O! Darwin, stimati fundamentalisti genetici si stimati calomniatori creationisti, RECUNOSTEA EREDITATEA CARACTERELOR DOBANDITE IN DECURSUL VIETII! Darwin era- ciudat pentru unii-, pe alocuri, ce oroare, un lamarckist! La fel ca intemeietorul propriu-zis al evolutionismului, francezul Lamarck (in 1809, cu 50 de ani inainte de „Originea Speciilor” a lui Darwin), Darwin admitea influenta directa a mediului asupra ereditatii! Conceptia corecta asupra ereditatii caracterelor dobandite, confirmata in mod stralucit de epigeneticienii actuali, si luata recent in calcul si de fundamentalisti genetici ceva mai deschisi la minte, cum ar fi Dawkins, era prezenta SI la Darwin! In „Originea Speciilor” Darwin spune clar ca nu doar selectia naturala este responsabila de aparitia de specii noi. „Trebuie sa intelegem ca factori precum clima, hrana, etc., au, probabil, o anumita influenta directa asupra organizarii unui individ…” De asemenea: „Pentru ca pasarile mari, cu mod de viata terestru, foarte rar isi iau zborul, si doar pentru a scapa de pericole, cred ca reducerea aproape totala a aripilor la anumite pasari care traiesc, sau au trait, pe insule sociale lipsite de animale de prada, a fost cauzata de lipsa exersarii”. Tot absentei exersarii, factor prin excelenta lamarckist si epigenetic, atribuie Darwin si disparitia ochilor la anumite specii de crabi traitori in intunericul de nepatruns al pesterilor.

S-ar putea ca rolul actiunii directe a mediului, precum si al cooperarii (evidentiat atat de stralucit de anarhistul rus Kropotkin, caruia pentru asta ii iertam, cel putin in sfera ne-politica, faptul ca a fost anarhist si ca a sustinut imperialismul rus in primul razboi mondial) sa fie si mai puternic decat Darwin il avea in vedere. S-ar putea ca rolul selectiei naturale sa fie mai redus decat Darwin il avea in vedere, dar un lucru e cert: selectia naturala exista, ea joaca intr-adevar un mare rol in formarea de noi specii, si teoria evolutiei pe baza de selectie naturala, a lui Darwin si Wallace, constituie un BUN CASTIGAT pentru tezaurul stiintific mondial. In ce priveste raportul intre Darwin si Wallace, cred ca cel mai bine ar fi sa ii punem la acelasi nivel, deoarece minusurile unuia sunt in general compensate de plusurile celuilalt: Wallace poate fi considerat superior prin prisma faptului ca s-a ocupat mai mult de chestiuni legate de interdependenta tuturor speciilor si de protectia mediului, arie a cunoasterii aflate la inceputuri in acea vreme, dar si Darwin este superior in ce priveste originea omului, deoarece Darwin, si nu Wallace, si in ciuda lui Wallace, este cel care a stiut sa extinda evolutia si la aparitia speciei noastre. Conceptia lui Darwin dupa care omul a aparut prin evolutie, la fel ca si oricare alta specie, de fapt INNOBILEAZA omul, prin faptul ca il APROPIE de lumea atat de minunata a animalelor si il face sa o IUBEASCA, sa TINA la ea mai mult, prin prisma legaturii de sange pe care ajunge sa o constientizeze.

Iar acuzatiile despre rasism si absolutizare a selectiei naturale sunt, cum am vazut, in mare parte sau total gresite! La fel de gresite cum sunt si tentativele patetice ale adevaratilor social-darwinisti de a se ascunde dupa Darwin ca sa-si promoveze aberatiile care INTR-ADEVAR au dus si vor duce mereu la nazism!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s