Cand e NEP si cand e tradare

Revizionistii, se stie de mult timp, nu sunt multumiti doar sa submineze marxismul si socialismul. Ei tin neaparat sa submineze POZAND in marxisti adevarati. De aici si fenomenul revizionistului care citeaza din clasicii marxismului, fenomenul revizionistului care face apel la autoritate pentru a-si camufla DISPRETUL nu numai fata de aceasta autoritate ci si fata de gandirea critica, proprie dintotdeauna marxismului. De cate ori nu ati auzit revizionistii aruncand cu citate din Lenin gen „analiza concreta a situatiilor concrete” pentru a camufla faptul ca s-au INDEPARTAT atat de Lenin cat si de analiza MARXISTA concreta a situatiilor concrete? De cate ori nu ati auzit revizionistii aruncand cu citate gen „marxismul nu este o dogma” pentru a camufla faptul ca au TRADAT in totalitate marxismul, ca s-au transformat in opusul dogmaticilor, si anume in tradatorii social-democrati cei mai nerusinati?

Revizonistii chinezi dengxiaopingisti, cei mai rai dintre toti revizionistii, fac si ei apel la Lenin pentru a acoperi cea mai mare tradare facuta in toata istoria comunismului mondial, mai mare chiar decat cea a lui Gorbaciov. Nu ati auzit ca si Lenin a facut un asa-numit NEP? Nu ati auzit ca si Lenin a permis o „anumita” reinviorare a capitalismului cu scopul de a intari pozitiile socialismului in vederea unei noi ofensive impotriva acestui capitalism? Concluzia batatoare la ochi: ce facem noi in China de 40 de ani nu reprezinta decat un NEP chinez, un NEP adaptat „conditiilor specifice” ale Chinei.

Acestea ni le spun revizionistii dengxiaopingisti si aliatii lor din toata lumea, inclusiv de la noi. Si se asteapta sa ii credem.

Nu putem insa, noi, marxistii, sa credem ceva fara a ANALIZA acel ceva cu armele metodologiei stiintifice marxiste. Marxistii nu sunt oamenii care sa creada tot ce li se spune. Ei sunt oameni care GANDESC, care gandesc in mod critic. Marxismul si gandirea critica sunt de nedespartit. Marxistii au arma analizei concrete a situatiilor concrete si vor INVESTIGA afirmatia dengxiaopingista pentru a afla daca e asa cum spun dengxiaopingistii. Si ce dezvaluie analiza concreta a conditiilor concrete ale Chinei din ultimii 40 de ani? Dezvaluie ca NEP-ul leninist si „reformele” dengxiaopingiste sunt DE NECOMPARAT.

„Socialismul cu caracteristici chineze” nu este NEP chinez ci este TRADARE cu caracteristici chineze. Sa vedem de ce.

Ce a insemnat de fapt NEP-ul?

A insemnat o restabilire TEMPORARA a MICULUI capitalism. Aceasta e incontestabil. Toata lumea care stie macar doua boabe de marxism si care nu minte cum bea apa stie ca NEP-ul nu a restabilit decat MICUL capitalism, la nivel de MIC comerciat si MIC industrias. In iulie 1921, de exemplu, au fost reprivatizate intreprinderile care foloseau mai putin de 21 de muncitori. Cele mari NU au fost privatizate. Ele au ramas in stapanirea intregului popor, sub admininstrarea statului proletar. Vorbind despre NEP ca despre o retragere temporara in fata capitalismului, Lenin spunea, dupa numai un an: „Sunt deja indicii ca sfarsitul acestei retrageri nu este departe; se intrevede posibilitatea de a opri, intr-un viitor nu prea indepartat, aceasta retragere”. Prin contrast, liderii chinezi s-au retras, s-au retras si se tot retrag. De 40 de ani s-au retras pana au facut din burghezia chineza PRIMA burghezia a lumii la numar de miliardari! Vom vorbi despre asta in detaliu.

Dat fiind ca NEP-ul, nu numai in vorbe ci si in fapte, a permis in URSS doar MICUL capitalism, el a putut oferi o baza reala nu pentru o crestere ci pentru o SCADERE a ponderii capitalismului in cadrul economiei sovietice. Da, intr-adevar, NEP-ul a fost o perioada in care pondere capitalismului a SCAZUT iar cea a socialismului a CRESCUT. Ponderea sectorului socialist in cadrul productiei industriale sovietice a crescut de la 81% in 1924-1925 la 86% in 1926-1927, in timp ce ponderea sectorului privat a scazut, corespunzator, de la 19% la 14% in acelasi interval. Ponderea sectorului privat a scazut spectaculos si in ce priveste comertul cu amanuntul, de la 42% in 1924-1925 la 32% in 1926-1927, in timp ce in comertul en gros ponderea sa a scazut de la 9% la numai 5%, vezi Cursul Scurt de Istorie a Partidului Comunist (Bolsevic) al Uniunii Sovietice, https://www.marxists.org/reference/archive/stalin/works/1939/x01/ch10.htm.

NEP-ul a fost o restabilire a capitalismului DOAR CAT SA permita sectorului socialist, afectat in mod catastrofal de anii de razboi civil, sa isi traga sufletul si sa creasca din nou. Fireste, asta nu inseamna ca sectorul socialist, continuand sa creasca, ar fi coplesit pe cel privat fara lupta, cum credeau deviationistii de dreapta ai lui Buharin. Pe masura ce scade greutatea specifica a capitalistilor, asa cum a aratat Stalin, creste puterea lor de impotrivire si micii capitalisti incep cu disperare lupta pentru rasturnarea regimului muncitoresc- exact motivul pentru care NEP-ului i s-a pus, in 1928-1929, capat in favoarea masurilor violente de lupta cu burghezia, pentru triumful socialismului.

Cu totul deosebita este situatia in China, unde ponderea sectorului privat in cadrul PIB-ului este, dupa cum recunosc insisi chinezii, de 60% sau mai mult, unde ponderea sectorului de stat in cadrul productiei industriale a scazut de la 49% in 1999 la 27% in 2009, unde de la 67% din capitalul industrial controlat de catre stat in 1999 s-a ajuns la 41% un deceniu mai tarziu, vezi http://www.economist.com/node/18832034.

Ce s-a intamplat de fapt in China? In China ultimelor 4 decenii ceea ce INCEPUSE cu o restabilire doar a micului capitalist s-a transformat in restabilirea MARELUI capital, pana la nivel de milionari si miliardari.

Lenin spunea, in 1921, ca NEP-ul nu reprezinta un pericol cata vreme proletariatul detine in mainile sale TOATA marea industrie. „Data fiind conjunctura economica si politica generala care s-a creat acum, cand proletariatul detine TOATE sursele marii industrii, cand nici vorba nu poate fi de vreo deznationalizare, n-avem de ce sa ne temem de acest capitalism” (Lenin, „Opere”, volumul 32, pagina 419). Liderii dengxiaopingisti chinezi NU a respectat insa aceste indicatii. S-a ajuns in China la patrunderea capitalismului in MAREA industrie, pana intr-acolo incat o ramura atat de importanta in economia actuala si viitorare cum este IT-ul este practic in totalitate privata! Si de aici ies giganti capitalisti foarte mari, cum sunt Huawei, Lenovo, Baidu, Xiaomi, Temcent, Alibaba. Iata magnitudinea a doar cativa de astfel de giganti:

Baidu, a 390-a companie a lumii in prezent, situata pe locul 871 la vanzari, pe locul 363 la profituri, pe locul 928 la active, vezi https://www.forbes.com/companies/baidu/

Fabricantul de telefoane mobile Huawei, un gigant cu vanzari anuale de 75 miliarde de dolari si totodata un gigant multinational, cu 180 000 de angajati in 170 de tari. Este PRIMUL producator de telefoane mobile al Chinei si AL TREILEA al intregii lumi, dupa Apple si Samsung, vezi https://www.forbes.com/companies/huawei/

Sau fabricantul de laptopuri Lenovo, cu 60 000 de angajati, vanzari anuale de 42 de miliarde de dolari, locul 690 in primele 2000 de companii ale lumii, locul 187 la vanzari, locul 1016 la profit si 898 la active, vezi https://www.forbes.com/companies/lenovo-group/

Poate ca, totusi, o noua revenire a sectorului socialist ar mai fi posibila? Da, liderii dengxiaopingisti au cam intrecut masura cu restabilirea capitalismului, contreaza cei care nu si-au pierdut speranta in „socialismul chinez”, dar totusi statul inca mai are multe, inca detine o mare parte din industrie, mai ales petrolul si bancile (desi banci private, chiar foarte mari, exista in Hong Kong si Macao, regiuni cu statut special dar totusi facand parte din China), si mai are resurse pentru a incerca o revenire a socialismului.

Din pacate, nu este asa. Din pacate acest regim NU are resurse si NU vrea sa mai faca ce spera naivii. Din pacate socialismul nu mai poate reveni in China decat prin ZDROBIREA, prin INLATURAREA DIN TEMELII a acestui regim capitalist tradator. Si asta din doua motive.

In primul rand, sectorul de stat in China s-a transformat intr-un sector CAPITALIST.

Oricine stie cat de cat marxism si nu minte cum bea apa cunoaste faptul ca NU ORICE FEL DE PROPRIETATE DE STAT ESTE SOCIALISTA. Pentru a fi socialista, proprietatea de stat trebuie sa serveasca MUNCITORII. Pentru a fi socialista, proprietatea de stat trebuie sa fie ghidata de legea fundamentala a socialismului, cea a satisfacerii maximale a nevoilor intregului popor, si nu dupa legea fundamentala a capitalismului, cea a maximizarii profitului.

NEP-ul leninist a respectat caracterul socialist, sfant, al proprietatii de stat, nepermitand maximizarea profitului pe seama muncitorilor, nepermitand aruncare muncitorilor in somaj doar de dragul profitului. „Astfel, intreprinderile industriei grele, adesea nerentabile, au fost mentinute in activitate”, scrie Nicolas Werth in „Istoria Uniunii Sovietice de la Lenin la Stalin”, pagina 41. A nu face concedieri in numele profitului a devenit unul din principiile economice fundamentale ale socialismului, reluat si de Stalin in 1952, in lucrarea sa „Probleme Economice ale Socialismului in URSS”, lucrare ce trebuie sa devina ADEVARATUL manual al socialismului romanesc, dominat de dengxiaopingita maligna in faza foarte avansata.

Prin contrast, asa-zisul NEP chinez a facut EXACT INVERS. In perioada neagra 1998-2001 au fost inchise numeroase „intreprinderi nerentabile” si s-au desfiintat milioane de locuri de munca, somajul crescand spectaculos. Dar sa fie asta ceva la timpul trecut? Nicidecum, pentru ca in 2016 dengxiaopingismul recidiveaza, anuntand oficial desfiintarea a 1,8 MILIOANE de locuri de munca in industriile carbunelui si otelului. Exista insa zvonuri ca numarul total de muncitori lasati someri ar putea ajunge la 6 MILIOANE. Nu prea am crede noi in zvonuri daca n-ar fi faptul ca in cazul Chinei majoritatea se confirma… Vezi https://qz.com/630094/chinas-massive-state-company-layoffs-could-triple-to-6-million-people/

Daca se desfiinteaza locuri de munca in industria de STAT in numele profitului, atunci prin ce se mai deosebeste guvernul chinez de un guvern romanesc supus FMI-ului? Prin nimic. Justificarea este usor diferita dar mobilul actiunii e acelasi. Scopul, in ambele cazuri, este ELIBERAREA DE FORTA DE MUNCA PENTRU SECTORUL PRIVAT, in vederea unei asupriri sporite. Singura diferenta e ca guvernul romanesc al lui Boc facea lucrul acesta la presiunea finantei americane iar cel chinez face asta la presiunea finantei PROPRII. Dar este asta o diferenta autentica? Oricine stie marxism si nu minte cum bea apa intelegere ca e o diferenta doar de suprafata, adica nu cine stie ce importanta.

Prin urmare, un sector privat supradimensionat, mult peste ce a fost in URSS in timpul ADEVARATULUI NEP, un sector privat care contribuie cu peste 60% la cresterea PIB-ului chinez, care genereaza peste 80% din locurile de munca, un sector privat care contribuie cu 61,5% la investitiile totale in primele 10 luni ale lui 2016, vezi http://english.gov.cn/news/top_news/2016/11/14/content_281475490753930.htm, si un sector de stat avand doua caracteristici: e in plina retragere si e condus in mod capitalist. Se mai poate vorbi, in conditiile acestea, de conditii pentru o noua ofensiva a socialismului? Nu, nu se poate vorbi, deoarece NU PREA MAI EXISTA in economie forte ale socialismului care sa poata trece la ofensiva. In China nu se poate vorbi de un NEP, fie el si adaptat la conditii specifice, ci de o TRADARE a socialismului in favoarea CAPITALISMULUI, de o restauratie a capitalismului infaptuita gradat o data ce conducerea partidului si a tarii a fost preluata, dupa moartea lui Mao si arestarea „Bandei celor Patru”, de catre gasca capitalista a lui Deng Xiaoping.

Dar adevarata forta a burgheziei, in orice tara, este data de PARTEA PE CARE EA O CONTROLEAZA DIN VENITUL NATIONAL. Sa nu ne amagim cu apa rece, cu vorbe de claca precum numarul de intreprinderi mari care a ramas in mainile statului. Ceea ce conteaza cu adevarat este cat de mare este concentrarea capitalului si bogatiei intr-o tara. Nu PIB-ul total este adevarata masura a socialismului si capitalismului. Socialismul nu consta in PIB total ci intr-un PIB distribuit echitabil, intr-un PIB care se duce la cei ce muncesc, asigurand eradicarea somajului, ridicarea continua a nivelului de trai al maselor muncitoare. Invers, capitalismul nu consta in PIB total ci intr-un PIB distribuit in mod INECHITABIL, intr-un PIB care se duce la cei care nu muncesc, care genereaza acumulare de bogatie la un pol si de mizerie si suferinta la celalalt pol. Capitalismul consta in cat de mult din venitul national se ingramadeste in maini putine care nu muncesc, in loc sa se duca la mainile multe, care muncesc. O masura chiar mai veridica a capitalismului decat partea din PIB care revine sectorului privat este partea din PIB care revine CAPITALISTILOR din acest sector, deoarece un sector privat poate sa fie constituit din capitalisti multi dar mici sau poate fi constituit din capitalisti putini dar mari. Partea din PIB care revine capitalistilor este o masura mult mai buna a caracterului capitalist al unei economii decat partea din PIB care revine sectorului privat.

Si care este situatia cu concentrarea bogatiei in maini individuale in China?

Ea este CATASTROFALA. Ea este tipica nu pentru socialism, nu pentru „economie mixta” ci pentru OPUSUL acestora, pentru DICTATURA marelui capital in cel mai inalt grad. Ea nu este tipica pentru o societate in care socialismul inca isi mai poate incorda fortele pentru o ofensiva ci este tipica pentru o societate in care marele capital DICTEAZA, in care marele capital CONTROLEAZA TOT, chiar si ramurile care, nominal, inca mai apartin statului. Ea este tipica pentru o societate de tipul… STATELOR UNITE.

Numarul EXTRAORDINAR DE MARE de MILIARDARI este o TRASATURA DEFINITORIE a economiei si societatii chineze a zilelor noastre.

Din cele trei clasamente principale ale miliardarilor din lume, Hurun, Forbes si Bloomber, doua, Forbes si Bloomberg, dau China pe locul DOI la numarul de miliardari, in timp ce una, Hurun, da China pe locul UNU la acest capitol. Cum Hurun e insa o sursa chineza, dispunand de date suplimentare de la fata locului, noi vom tinde insa sa credem mai degraba ce zice Hurun.

Conform Hurun, China a intrecut pentru prima data Statele Unite la numarul de miliardari in 2015, si de atunci nu a stat pe loc ci si-a marit avansul. In 2016 numarul miliardarilor chinezi ajunsese la 609, cu 41 mai multi decat in 2015, in timp ce numarul miliardarilor americani ajunsese la 553, cu 17 mai multi decat in 2015. Miliardarii chinezi detin la un loc o bogatie fabuloasa, de 1,6 trilioane de dolari, ceea ce reprezinta nu mai putin de 2,1% din tot PIB-ul mondial. Miliardarii americani sunt insa mai putini dar mai mari, dispunand de o bogatie totala de 2,6 trilioane de dolari, ceea ce reprezinta 3,4% din PIB-ul mondial. Conform Hurun, cei mai multi miliardari chinezi provin din sectorul imobiliar (120), urmati de cei din industria prelucratoare (115). Conform Forbes, cel mai bogat miliardar chinez este Wang Jianlin, cu 33 miliarde de dolari, provenit din sectorul imobiliar, urmat de Jack Ma, seful gigantului IT Alibaba, cu 28,2 miliarde, si de Ma Huateng, tot din sectorul IT, cu 24,5 miliarde de dolari, https://www.forbes.com/china-billionaires/list/. Bloomberg il da insa pe primul loc pe Jack Ma, cu 42,8 miliarde de dolari, vezi https://www.bloomberg.com/billionaires/, pe locul 2 fiind Wang Jianlin cu 30,5 miliarde iar pe 3 Pong Ma, tot din IT, cu 29,8 miliarde.

Numarul de milionari este si el foarte mare, China ocupand in 2015 locul 6 in lume, cu 1,3 milioane de astfel de mari capitalisti de rangul doi.

Coeficientul Gini, o binecunoscuta masura a inegalitatii sociale, este si el, intr-o astfel de tara de rechini super- si mega-bogati, foarte mare, unul din cele mai mari din lume. Oficial el era de 0,469 in 2014, usor mai mic decat cel de 0,477 din 2011, dar tot MAI MARE DECAT CEL DIN STATELE UNITE ALE AMERICII, care este de 0,41, si MULT MAI MARE decat cel al GERMANIEI, care este de numai 0,3 (de observat ca el ajunsese la 0,3 in China DEJA DIN ANII 1980, cand se presupune ca „inca era NEP adevarat”). Conform unui raport al Universitatii din Beijing, citat de https://www.ft.com/content/3c521faa-baa6-11e5-a7cc-280dfe875e28, cele mai bogate 1% gospodarii detin nu mai putin de O TREIME din avutia nationala, in timp ce cele mai sarace 25% din gospodarii detin.. doar 1% din ea!

Inegalitate extrema, MAI MARE DECAT IN STATELE UNITE, si unii se leagana in iluzia ca in China ar fi „NEP”!

Iar unele studii, si e vorba de studii REALIZATE IN CHINA, arata rate ale inegalitatii inca si mai mari. Astfel, economisti de la Universitatea de Economie si Finante din Chengdu, citati de Forbes, au gasit ca acest coeficient Gini era in 2010 in China de nu mai putin de 0,61, ramanand stabil la 0,60 pana in 2014, ceea ce se apropie foarte mult de nivelul astronomic de inegalitate din statul african Lesotho, care este de 0,63! Iar Yu Xie si Xiang Zhou, de la Universitatea din Michigan, au gasit un coeficient Gini la fel de mare ca in Columbia, de 0,53-0,55.

Iar marii magnati nu se mai multumesc cu puterea economica. Ca in orice stat capitalist veritabil ei au intrat si in… partidul comunist, in timp ce in parlamentul Chinei, cei mai bogati 209 delegati detin fiecare mai mult de 300 de milioane de dolari si o avere totala cat PIB-ul Belgiei sau Suediei, arata CNBC, http://www.cnbc.com/2017/03/02/chinas-parliament-has-about-100-billionaires-according-to-data-from-the-hurun-report.html, care conchide ca in China apare un nou miliardar… in mai putin de fiecare saptamana!

Cine are ochi de vazut va vedea si va intelege: in China nu este NEP ci CAPITALISM VERITABIL!

De nivelul obscen de concentrare a bogatiei atins in China se apropie si o alta fosta tara socialista, Vietnamul, unde lucrurile stau „ceva mai bine”, dar se indreapta TOT spre acelasi rezultat, o concentrare a bogatiei echivalenta cu cea din tari capitaliste din cele mai tipice. De altfel, coeficientul Gini al Vietnamului a atins 37,59 in 2014, ceea ce inseamna mai mult decat intr-o tara capitalista tipica precum Germania, in timp ce cei mai bogati 10% vietnamezi detineau de peste 3 ori mai mult din avutia nationala decat cei mai saraci 30%, adica 29,06% fata de 9,15%, conform https://tradingeconomics.com/vietnam-gini-index-wb-data.hml. In Vietnam numarul de superbogati, cu averi mai mari de 30 de milioane de dolari, este deja de 200, cu 32 mai multi decat in 2015 si 50 mai multi decat in 2014, asteptandu-se ca el sa atinga 540 in 2026, in timp ce numarul total de milionari se asteapta sa creasca de la 14 300 la 38 600, http://www.thejakartapost.com/seasia/2017/03/02/vietnam-has-200-super-rich-people.html.

In ce priveste miliardarii, Vietnamul are deja doi, pe boss-ul Vingroup, Pham Nat Vuong, cu 2,4 miliarde de dolari, pe locul 867 in clasamentul global Forbes, si pe Nguyen Thi Phuong Thao, de la compania de transport SovicoHoldings, cu 1,2 miliarde de dolari, locul 1678 in clasamentul global Forbes. Vingroup este un gigant imobiliar dar care s-a extins in comertul cu amanuntul, agribusiness si logistica. Nguyen Thao are de asemenea actiuni la banci si detine si trei statiuni la malul marii.

Anunțuri

Un gând despre “Cand e NEP si cand e tradare

  1. Pingback: Red News | Protestation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s